Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru refrigerare

REFRIGER├ü, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. ╚Öi refl. A (se) r─âci p├ón─â la o temperatur─â apropiat─â de punctul de ├«nghe╚Ťare. ÔÇô Din fr. r├ęfrig├ęrer.
REFRIGER├üRE, refriger─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) refrigera ╚Öi rezultatul ei; r─âcire a unui produs p├ón─â la o temperatur─â apropiat─â de punctul de ├«nghe╚Ťare, ├«n scopul conserv─ârii lui ├«ndelungate; refrigera╚Ťie. ÔÇô V. refrigera.
REFRIGER├ü, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. ╚Öi refl. A (se) r─âci p├ón─â la o temperatur─â apropiat─â de punctul de ├«nghe╚Ťare. ÔÇô Din fr. r├ęfrig├ęrer.
REFRIGER├üRE, refriger─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) refrigera ╚Öi rezultatul ei; r─âcire a unui produs p├ón─â la o temperatur─â apropiat─â de punctul de ├«nghe╚Ťare, ├«n scopul conserv─ârii lui ├«ndelungate; refrigera╚Ťie. ÔÇô V. refrigera.
REFRIGER├ü, pers. 3 refrigereaz─â, vb. I. Intranz. (Tehn.) A ├«nghe╚Ťa.
REFRIGER├üRE, refriger─âri, s. f. Refrigera╚Ťie. Temperatura mai sc─âzut─â se poate ob╚Ťine prin refrigerare (├«nghe╚Ťare) cu ajutorul jetului de clorur─â de etil, care, prin evaporare imediat─â, ├«nghea╚Ť─â pielea. NICOLAU-MAISLER, D. V. 115.
refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză
refrigeráre (re-fri-) s. f., g.-d. art. refrigerắrii; pl. refrigerắri
refriger├í vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. refriger├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. refrigere├íz─â
refrigeráre s. f. (sil. -fri-), g.-d. art. refrigerării; pl. refrigerări
REFRIGER├üRE s. (FIZ.) refrigera╚Ťie. (~ c─ârnii.)
REFRIGER├ü vb. I. intr. A r─âci un produs p├ón─â la o temperatur─â apropiat─â de punctul de ├«nghe╚Ť; (p. ext.) a ├«nghe╚Ťa. [P.i. -rez, 3,6 -reaz─â. / < fr. r├ęfrig├ęrer, it. refrigerare].
REFRIGER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a refrigera ╚Öi rezultatul ei; ├«nghe╚Ťare, r─âcire, refrigera╚Ťie. [< refrigera].
REFRIGER├ü vb. intr. a r─âci un produs alimentar p├ón─â la o temperatur─â apropiat─â de punctul de ├«nghe╚Ť. (< fr. r├ęfrig├ęrer, lat. refrigerare)
A REFRIGER├ü ~├ęz tranz. A face s─â se refrigereze. /<fr. r├ęfrig├ęrer
A SE REFRIGER├ü se ~e├íz─â intranz. A se r─âci p├ón─â la o temperatur─â apropiat─â de punctul de ├«nghe╚Ťare. /<fr. r├ęfrig├ęrer
REFRIGERARE s. refrigera╚Ťie. (~ c─ârnii.)
REFRIGER├ü vb. I. ├Än gastronomie, a r─âci un produs p├ón─â la o temperatur─â apropriat─â de punctul de ├«nghe╚Ťare; ├«n expr. curente: a pune un aliment la ghea╚Ť─â, a-l r─âci la frigider, a-l r─âci pentru a se ├«nt─âri, dar f─âr─â a ├«nghe╚Ťa; din fr. refrigerer (= a r─âci).
REFRIGER├ü (< fr., lat.) vb. I tranz., intranz. ╚Öi refl. A (se) r─âci un produs p├ón─â la o temperatur─â apropiat─â de punctul de ├«nghe╚Ťare, la care este ├«ncetinit─â dezvoltarea microorganismelor, pentru a putea p─âstra produsul ├«n stare natural─â un anumit timp, ├«n func╚Ťie de structura ╚Ťesuturilor. R. c─ârnii de bovine se face la temperatura de -3┬░C ╚Öi -5┬░C pentru cea de porc etc.

Refrigerare dex online | sinonim

Refrigerare definitie

Intrare: refrigera
refrigera verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fri-
Intrare: refrigerare
refrigerare substantiv feminin
  • silabisire: -fri-