Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru refren

REFR├ëN, refrene, s. n. 1. Cuv├ónt, vers sau grup de versuri care se repet─â dup─â una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repeti╚Ťie, o idee poetic─â. 2. Fraz─â muzical─â reluat─â la sf├ór╚Öitul cupletelor unui c├óntec. ÔÖŽ Tem─â principal─â a rondoului, care se repet─â dup─â fiecare cuplet. 3. Fig. Cuv├ónt, fraz─â, expresie care se repet─â stereotip. [Pl. ╚Öi: refrenuri] ÔÇô Din fr. refrain.
REFR├ëN, refrene, s. n. 1. Cuv├ónt, vers sau grup de versuri care se repet─â dup─â una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repeti╚Ťie, o idee poetic─â. 2. Fraz─â muzical─â reluat─â la sf├ór╚Öitul cupletelor unui c├óntec, ├«n general pe aceea╚Öi linie melodic─â. ÔÖŽ Tem─â principal─â a rondoului, care se repet─â dup─â fiecare cuplet. 3. Fig. (Depr.) Cuv├ónt, fraz─â, expresie care se repet─â stereotip. [Pr. ╚Öi: refrenuri] ÔÇô Din fr. refrain.
REFR├ëN, refrene ╚Öi refrenuri, s. n. Vers sau grup de versuri care se repet─â dup─â fiecare strof─â (a unei poezii) sau dup─â fiecare cuplet al unui c├«ntec; melodie care revine ├«n cuprinsul unui c├«ntec al c─ârui text cuprinde un vers sau un grup de versuri care se repet─â. ├Äi veneau uneori ├«n minte acorduri dulci de valsuri, refrenuri... de roman╚Ťe. SANDU-ALDEA, D. N. 234. E o voce ce ╚Öopte╚Öte, ca s─â-╚Öi uite de durere, Un refren din c├«te-un c├«ntec simplu ╚Öi copil─âros. MACEDONSKI, O. I 86. ÔÖŽ Fig. Fraz─â, expresie care se repet─â stereotip. ┬źTe-ai crede la Paris┬╗ este refrenul pe care ├«l c├«nt─â uimi╚Ťi, p├«n─â ├«n zorii zilei, ├«n aceste nop╚Ťi albe. CAMIL PETRESCU, O. II 400. Vom ajunge oare la n─âdejdea noastr─â? Spre r├«vnita ╚Ťint─â, ├«ng├«nat refren, Poate s─â ne duc─â goana unui tren? LESNEA, C. D. 95.
refr├ęn (re-fren) s. n., pl. refr├ęne
refr├ęn s. n. (sil. -fren), pl. refr├ęne
REFRÉN s. (în vechea muzică vocală) ritornelă.
REFR├ëN s.n. Vers (sau grup de versuri) repetat dup─â fiecare strof─â a unei poezii sau dup─â un cuplet. ÔÖŽ Sec╚Ťiunea de baz─â a rondoului, care se repet─â de mai multe ori; fr├óntur─â de melodie care se repet─â ├«ntr-un c├óntec. ÔÖŽ (Fig.) Fraz─â repetat─â stereotip. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. r├ęfrain, cf. lat. refringere ÔÇô a rupe].
REFR├ëN s. n. 1. vers (grup de versuri) repetat dup─â fiecare strof─â a unei poezii sau dup─â un cuplet. 2. fraz─â muzical─â care se repet─â dup─â fiecare cuplet al unui c├óntec. ÔŚŐ sec╚Ťiunea de baz─â a rondoului, care se repet─â de mai multe ori. 3. (fig.) cuv├ónt, fraz─â, expresie care se repet─â stereotip. (< fr. refrain)
refr├ęn (refr├ęnuri), s. n. ÔÇô Cuv├«nt, vers, strof─â care se repet─â. ÔÇô Fr. refrain.
REFR├ëN ~e n. 1) Vers sau grup de versuri care se repet─â dup─â fiecare strof─â a unei poezii. 2) Fraz─â muzical─â care se repet─â la sf├ór╚Öitul fiec─ârui cuplet al unui c├óntec. 3) fig. Enun╚Ť care se repet─â mereu ├«ntr-o form─â invariabil─â. /<fr. refrain
refren n. 1. vers ce revine la sfârșitul fiecării strofe; 2. fig. vorbă ce se repetă mereu (= fr. refrein).
*refr├ęn n., pl. e ╚Öi ur─ş (fr. refrain, alterat din refrait, part. d. vfr. re-fraindre, a fr├«nge. V. fr├«ng). Vers or─ş versur─ş care se repet─â dup─â fie-care strof─â sa┼ş dup─â ma─ş multe versur─ş. Fig. Vorb─â repetat─â des: ÔÇ×Jos c─şocoi─şÔÇŁ e refrenu cu care demagogi─ş am─âgesc poporu. V. pripeal─â 2.
REFREN s. (în vechea muzică vocală) ritornelă.
refren, sec╚Ťiune muzical─â cu func╚Ťie tematic─â ce constituie punctul de plecare ╚Öi de ├«ncheiere a unei forme* bazate pe principiul alternan╚Ťei (├«n╚Ťelegem prin punct de plecare ideea sau nucleul care genereaz─â muzica ╚Öi implicit forma respectiv─â, nu neap─ârat prima sec╚Ťiune a unei lucr─âri muzicale). Desigur, defini╚Ťia nu cuprinde toate aspectele problemei dat fiind faptul c─â r. a ap─ârut ├«n foarte multe ipostaze, unele dovedindu-se excep╚Ťii de la regul─â. Astfel r. este atestat ├«nc─â din cele mai vechi timpuri, martor r─âm├ón├ónd folclorul* ancestral, ├«n care aspectul ├«i este de formul─â (1). Prezent ├«n c├óntecele tuturor popoarelor, se pare c─â s-a n─âscut din c├óntarea alternativ─â, responsorial─â* ├«ntre un solist* ╚Öi cor* (care sus╚Ťinea o replic─â, un scurt comentariu etc.). Alte teorii sus╚Ťin originea lui din c├óntecul de joc* ceea ce ar reclama o desprindere a ideii de r. de textul c├óntat. ├Än fine, exist─â ╚Öi teorii care ├«ncearc─â explica╚Ťia originii din alte surse, cum ar fi c├óntecul de munc─â, executat ├«n grup (mi╚Öcarea ce trebuie efectuat─â simultan de to╚Ťi lucr─âtorii), sau apari╚Ťia r. dintr-un imbold poetic de baz─â ├«n jurul c─âruia ÔÇ×se improvizeaz─âÔÇŁ ╚Öi la care se revine ├«n mod obligatoriu. Aceast─â ultim─â concep╚Ťie este prezent─â, dup─â unii teoreticieni, ├«nc─â din antic. Cultivarea r. revel─â un procedeu de ad├óncire a expresivit─â╚Ťii, a unei anumite idei, st─âri sau efect artistic (a se vedea imnurile (1) din literatura vechilor greci, precum ╚Öi condacul* biz.). ÔÖŽ Muzica medieval─â europ. preia concep╚Ťia din antic. pun├ónd totodat─â, din ce ├«n ce mai mult, accentul pe form─â. Astfel r., pe l├óng─â func╚Ťia ideatico-expresiv─â, constituie ╚Öi un pretext ├«n construc╚Ťia formal─â. Cultivarea r., ├«n special ├«n genurile de dans* (cum ar fi forma de rondeau*), dar ╚Öi ├«n cele vocale a dat na╚Ötere unor forme muzicale din ce ├«n ce mai complexe. G─âsim r. la ├«nceputurile epocii medievale ├«n muzica trubadurilor* de la care ne-au r─âmas rondo-urile ca forme strofice cu r. (rondeau, rondellus, rotundellus, cantilena, cantilena rotunda). O form─â apropiat─â de principiul succesiunii dintre cuplet* ╚Öi r., care va deveni forma clasic─â de baz─â a rondo*-ului, era, ├«ntr-o perioad─â mai t├órzie, alternan╚Ťa dintre comentariul instr., ce purta denumirea de ritornel [v. ritornel─â (2)] ╚Öi p─âr╚Ťile vocale. ├Än cazul pieselor de dans, principiul repeti╚Ťiei genera dou─â modalit─â╚Ťi fundamentale de dispunere a p─âr╚Ťilor: alternan╚Ťa ╚Öi repriza*. Rela╚Ťia muzic─â-text devine tot mai puternic─â. Succesiunea ├«ntre cuplet ╚Öi r. se reduce la ├«nceput la schema: solo-cor (carol*, estampida*, lai* etc.). ├Än unele dansuri fenomenul de repriz─â era uneori confundat cu ideea de r. [ballata ÔÇô v. balad─â (I, 1, 2), vireleai*, rondeau etc.]. Forma acestor dansuri era legat─â implicit de ceea ce oferea textul. ÔÖŽ Barocul* aduce o limpezire ├«n sensul utiliz─ârii principiului alternan╚Ťei, ├«n care r. joac─â rolul principal. Prototipul este rondoul* parizian al lui Fr. Couperin ÔÇ×cel MareÔÇŁ (Le Grand). De asemenea, lucr─ârile pentru clavecin* ale lui Louis Couperin continu─â acela╚Öi principiu de╚Öi formele utilizate nu poart─â denumirea de rondeau ci de ciocon─â*, passacaglie* sau courante*. R. lui L. Couperin p─âstreaz─â, ├«n majoritatea apari╚Ťiilor, caracterul de dans, periodicitate ╚Öi simetria*. Dezvolt─ârile ╚Öi comentariile varia╚Ťionale ale cupletelor conduc, ├«n schimb, la leg─âtura dintre formele cu r. ╚Öi principiul varia╚Ťiei (1). Se contureaz─â astfel ideea de varia╚Ťiuni (2) ├«n jurul r. care r─âm├óne cu func╚Ťie tematic─â de baz─â. Se cristalizeaz─â totodat─â una din caracteristicile spiritului vremii: monotematismul* (promovat ╚Öi de J.B. Lully, J. Ph. Rameau etc.). De ex., rondoul monotematic baroc cu patru episoade (A B A C A D A E A) r─âm├óne un pilon principal ├«n dezvolt─ârile ulterioare pe care J.S. Bach, G. Fr. H├Ąndel ╚Öi al╚Ťii, apoi clasicii sau romanticii, iar ├«n sec. nostru neoclasicii le vor ridica pe adev─ârate culmi. Important─â, ├«n tot acest periplu al r., de la forma primar─â a simplei alternan╚Ťe p├ón─â la cele mai complexe construc╚Ťii romantice ╚Öi neoromantice de tipul rondo-sonat─â (de exemplu: ABAC/dezv./ABA) care reclam─â ├«mbinarea de forme, r─âm├óne func╚Ťia primordial─â pe care o joac─â r., indiferent de contextul apari╚Ťiei. ÔÖŽ (├«n folc. rom.) Fragment poetic ╚Öi melodic, care amplific─â forma unor genuri. Dup─â Br─âiloiu sunt mai multe categorii de r.: pseudo- r. (care nu are loc fix ├«n melodie ╚Öi ├«nlocuie╚Öte unul sau mai multe r├ónduri melodice); r. propriu-zis, regulat (cu loc fix ├«n melodie, av├ónd o structur─â binar─â ╚Öi o dimensiune egal─â sau inegal─â cu versul) ╚Öi neregulat (dimensiune identic─â sau diferit─â de aceea a versului, loc fix, dar structur─â diferit─â de structura versului ÔÇô grupe binare ╚Öi ternare* sau numai ternare). R. se ├«nt├ólne╚Öte aproape ├«n toate genurile: mai rar ├«n balade (IV) ╚Öi ├«n doine* (cu excep╚Ťia unor tipuri din Transilvania nordic─â). Textul r. difer─â dup─â gen (├«n unele genuri este asociat cu textul poemului, ├«n altele este independent). Melodia r. este diferit─â de restul piesei, ├«nrudit─â cu vreun r├ónd melodic sau chiar identic─â. ├Än unele genuri are func╚Ťie de invoca╚Ťie (├«n unele colinde*, bocete*, c├óntece de secer─â, de nunt─â), ├«n alte constructiv-estetic─â: de amplificare, a perioadei* muzicale, de contrast, de ad├óncire a con╚Ťinutului muzical, sau de caden╚Ťare (impune un alt raport caden╚Ťial sau revenirea la sistemul caden╚Ťial tradi╚Ťional). Un loc aparte ├«l au r. versificate (sau strofice) care se deosebesc de celelalte r. prin: dimensiune (ajung p├ón─â la 32 silabe), loc final, structur─â identic─â cu a versului sau difer─â (con╚Ťinutul poetic se modific─â de la o strof─â melodic─â la alta, dup─â sensul acestora). Bog─â╚Ťia ╚Öi diversitatea r. reprezint─â geniul creator al poporului ╚Öi atitudinea intens activ─â a interpre╚Ťilor. Unele r. sunt acceptate de colectivitate ╚Öi devin permanente, altele, dimpotriv─â sunt refuzate ╚Öi r─âm├ón numai ├«n repertoriul c├ótorva interpre╚Ťi, ceea ce se observ─â ├«ndeosebi ├«n c├óntecul liric [v. c├óntec (I) propriu-zis], cel mai apropiat de via╚Ťa zilnic─â ╚Öi cel mai maleabil.
repeti╚Ťie refren, figur─â care const─â ├«n repetarea unui grup de cuvinte (sintagm─â ori enun╚Ť) care, ├«ntr-o lucrare literar─â scurt─â (de obicei ├«n versuii), exprim─â laitmotivul textului, ori vrea s─â creeze ╚Öi s─â sus╚Ťin─â atmosfera liric─â a operei. Este repeti╚Ťia care nu se ├«ncadreaz─â, ea volum ╚Öi reparti╚Ťie, ├«n nici o schem─â stereotip─â, ea toate celelalte (R): ÔÇ×- P─âm├ónt de flori! P─âm├ónt de flori!... Acela╚Öi strig─ât, ├«n fiecare diminea╚Ť─â; aceea╚Öi droag─â de c─âru╚Ť─â sun├óndu-╚Öi singur─âtatea ├«n fiecare piatr─â a pavajului; acela╚Öi mo╚Ö-copil deasupra mormanului de p─âm├ónt negru, m─ârun╚Ťit, moale, frumos, bogat, suflet ascuns. Aceea╚Öi cazma ├«nfipt─â l├óng─â m─ânu╚Öa c─âru╚Ťei ╚Öi felinarul stins, diminea╚Ťa, la bariera ora╚Öului, felinarul care a ars, noaptea, leg─ânat, ferind singur─âtatea omului ╚Öi calului, de goana ma╚Öinilor. ÔÇô P─âm├ónt de flori!. P─âm├ónt cald, plouat, mirositor, p─âm├ónt care poart─â semin╚Ťele ├«n el ca puii nef─âta╚Ťi, ├«n p├óntece; semin╚Ťe de ierburi r─âbd─âtoare, puioase, bl├ónde. Oamenii v├ónd p─âm├óntul cu g─âleata, g─âtit ╚Öi curat; curat, luminat a╚Öa cum ├«╚Öi aduceau, c├óndva, fetele servitoare la ora╚Ö. ÔÇô P─âm├ónt de flori!ÔÇŁ... (Floren╚Ťa Albu) Din poezia clasic─â se pot cita poezia Floriile de V. Alecsandri, Post bellum de O. Goga, precum ╚Öi versurile lui G. Bacovia, ├«n care, oricare ar fi schema repeti╚Ťiei (de obicei figuri combinate), repeti╚Ťia are un caracter obsesiv, deci analog repeti╚Ťiei-refren. ├Än proz─â, o ilustrare specific─â ne-o ofer─â schi╚Ťele din Arborele vie╚Ťii de Floren╚Ťa Albu: P─âm├ónt ╚Öi flori ╚Öi patetica schi╚Ť─â Acas─â, scris─â ├«n ton de poem ├«n proz─â, ├«nc─ârcat─â de variate figuri ale repeti╚Ťiei: poliptot─â, homeoteleut─â, epanadiploz─â, epanaleps─â, anafor─â ╚Öi epifor─â, precum ╚Öi perifraz─â, metafor─â, compara╚Ťie, metaleps─â ╚Öi sileps─â oratoric─â.

Refren dex online | sinonim

Refren definitie

Intrare: refren
refren substantiv neutru
  • silabisire: -fren
refren