refractometrie definitie

8 definiții pentru refractometrie

REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie.
REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie.
refractometríe (re-frac-, -me-tri-) s. f., art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríei
refractometríe s. f. (sil. -frac-, -tri-), art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríei
REFRACTOMETRÍE s.f. Parte a opticii care se ocupă cu metodele de măsură a indicilor de refracție ai diferitelor substanțe. [Gen. -iei. / < fr. réfractométrie].
REFRACTOMETRÍE s. f. disciplină care studiază metodele și procedeele de măsurare a indicilor de refracție ai substanțelor. (< fr. réfractométrie)
REFRACTOMETRÍE f. Totalitate a metodelor de determinare a indicilor de refracție ai substanțelor. /<fr. réfractométrie
REFRACTO- „refracție”. ◊ L. refractus „frînt, spart” > fr. refracto-, engl. id., germ. refrakto- > rom. refracto-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care studiază ansamblul de metode și procedee folosite pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument optic de măsurare a indicilor de refracție ai substanțelor.

refractometrie dex

Intrare: refractometrie
refractometrie substantiv feminin
  • silabisire: -frac-, -tri-