refractat definitie

2 intrări

15 definiții pentru refractat

REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă și refractează, vb. I. Refl. (Fiz.; despre unde, lumină sau raze de lumină) A se frînge, a devia, a se abate de la direcția inițială la trecerea dintr-un mediu în altul.
REPRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Fiz.; despre unde sau despre raze luminoase) Frînt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul.
refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă
refractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. refráctă/refracteáză
REFRACTÁ vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia; a suferi fenomenul refracției. [P.i. 3,6 refráctă, -tează. / < fr. réfracter].
REFRACTÁ vb. I. tr. a produce fenomenul refracției. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refracției. (< fr. réfracter)
A REFRACTÁ refráctă tranz. A face să se refracte. /<fr. réfracter
A SE REFRACTÁ se refráctă intranz. (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refracției; a-și schimba direcția la trecerea dintr-un mediu în altul. [Și se refractează] /<fr. réfracter
*refractéz v. tr. (fr. refracter, d. lat. re-fringere, re-fractum, a sfărîma, a toci vîrfu, a răsfrînge, d. frángere, a frînge). Fiz. Răsfrîng (frîng, întorc spre altă direcțiune) razele luminiĭ: prizma refractează lumina. V. repercutez.
Freesia refracta Klatt. Specie cu flori mirositoare, albe-gălbui cu o ușoară nuanță de- violet pal (corolă tubuloasă, 3,5 cm lungime, terminată printr-o diviziune lanceolată), dispuse într-un spic frînt, unilateral. Tulpină florală subțire, rigidă, flexibilă, neramificată, cca 30 cm înălțime. Plantă cu tuberobulb mic, solid, ovoid, foarte prolific. Frunzele liniar-lanceolate, subțiri, verzi ca iarba, lungi de 20-25 cm.
Roemeria refracta (Stev.) DC. Specie care înflorește vara. Flori roșii cu o pată neagră la bază. Fruct, capsulă glabră. Tulpină erectă, slab-pubescentă, cca 35 cm. înălțime.

refractat dex

Intrare: refracta
refracta verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -frac-
Intrare: refractat
refractat adjectiv