Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru refractat

REFRACT├ü, pers. 3 refr├íct─â, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumin─â) A se fr├ónge, a devia la trecerea dintr-un mediu ├«n altul; a suferi fenomenul refrac╚Ťiei. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refrac╚Ťiei. ÔÇô Din fr. r├ęfracter.
REFRACT├üT, -─é, refracta╚Ťi, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Fr├ónt, deviat (dup─â anumite legi) la trecerea dintr-un mediu ├«n altul. ÔÇô V. refracta.
REFRACT├ü, pers. 3 refr├íct─â, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumin─â) A se fr├ónge, a devia la trecerea dintr-un mediu ├«n altul; a suferi fenomenul refrac╚Ťiei. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refrac╚Ťiei. ÔÇô Din fr. r├ęfracter.
REFRACT├üT, -─é, refracta╚Ťi, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Fr├ónt, deviat (dup─â anumite legi) la trecerea dintr-un mediu ├«n altul. ÔÇô V. refracta.
REFRACT├ü, pers. 3 refr├íct─â ╚Öi refracteaz─â, vb. I. Refl. (Fiz.; despre unde, lumin─â sau raze de lumin─â) A se fr├«nge, a devia, a se abate de la direc╚Ťia ini╚Ťial─â la trecerea dintr-un mediu ├«n altul.
REPRACT├üT, -─é, refracta╚Ťi, -te, adj. (Fiz.; despre unde sau despre raze luminoase) Fr├«nt, deviat (dup─â anumite legi) la trecerea dintr-un mediu ├«n altul.
refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă
refractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. refráctă/refracteáză
REFRACT├ü vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumin─â) A se fr├ónge, a devia; a suferi fenomenul refrac╚Ťiei. [P.i. 3,6 refr├íct─â, -teaz─â. / < fr. r├ęfracter].
REFRACT├ü vb. I. tr. a produce fenomenul refrac╚Ťiei. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refrac╚Ťiei. (< fr. r├ęfracter)
A REFRACT├ü refr├íct─â tranz. A face s─â se refracte. /<fr. r├ęfracter
A SE REFRACT├ü se refr├íct─â intranz. (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refrac╚Ťiei; a-╚Öi schimba direc╚Ťia la trecerea dintr-un mediu ├«n altul. [╚śi se refracteaz─â] /<fr. r├ęfracter
*refract├ęz v. tr. (fr. refracter, d. lat. re-fringere, re-fractum, a sf─âr├«ma, a toci v├«rfu, a r─âsfr├«nge, d. fr├íngere, a fr├«nge). Fiz. R─âsfr├«ng (fr├«ng, ├«ntorc spre alt─â direc╚Ťiune) razele lumini─ş: prizma refracteaz─â lumina. V. repercutez.
Freesia refracta Klatt. Specie cu flori mirositoare, albe-g─âlbui cu o u╚Öoar─â nuan╚Ť─â de- violet pal (corol─â tubuloas─â, 3,5 cm lungime, terminat─â printr-o diviziune lanceolat─â), dispuse ├«ntr-un spic fr├«nt, unilateral. Tulpin─â floral─â sub╚Ťire, rigid─â, flexibil─â, neramificat─â, cca 30 cm ├«n─âl╚Ťime. Plant─â cu tuberobulb mic, solid, ovoid, foarte prolific. Frunzele liniar-lanceolate, sub╚Ťiri, verzi ca iarba, lungi de 20-25 cm.
Roemeria refracta (Stev.) DC. Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori ro╚Öii cu o pat─â neagr─â la baz─â. Fruct, capsul─â glabr─â. Tulpin─â erect─â, slab-pubescent─â, cca 35 cm. ├«n─âl╚Ťime.

Refractat dex online | sinonim

Refractat definitie

Intrare: refracta
refracta verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -frac-
Intrare: refractat
refractat adjectiv