Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru refractare

REFRACT├ü, pers. 3 refr├íct─â, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumin─â) A se fr├ónge, a devia la trecerea dintr-un mediu ├«n altul; a suferi fenomenul refrac╚Ťiei. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refrac╚Ťiei. ÔÇô Din fr. r├ęfracter.
REFRACT├üR, -─é, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezist─â la temperaturi ├«nalte f─âr─â a-╚Öi schimba structura, compozi╚Ťia ╚Öi caracteristicile. ÔŚŐ C─âr─âmid─â refractar─â = c─âr─âmid─â fabricat─â dintr-un material special, rezistent─â la temperaturi ├«nalte, folosit─â la c─âptu╚Öirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de ├«nc─âlzire central─â, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuz─â s─â se supun─â la ceva, care se ├«mpotrive╚Öte. ÔÇô Din fr. r├ęfractaire, lat. refractarius.
REFRACT├ü, pers. 3 refr├íct─â, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumin─â) A se fr├ónge, a devia la trecerea dintr-un mediu ├«n altul; a suferi fenomenul refrac╚Ťiei. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refrac╚Ťiei. ÔÇô Din fr. r├ęfracter.
REFRACT├üR, -─é, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezist─â la temperaturi ├«nalte f─âr─â a-╚Öi schimba structura, compozi╚Ťia ╚Öi caracterele. ÔŚŐ C─âr─âmid─â refractar─â = c─âr─âmid─â fabricat─â dintr-un material special, rezistent─â la temperaturi ├«nalte, folosit─â la c─âptu╚Öirea focarelor de la cuptoarele industriale, de la cazanele de ├«nc─âlzire central─â, de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care se ├«mpotrive╚Öte la ceva, care opune rezisten╚Ť─â fa╚Ť─â de ceva, care nu este receptiv la ceva. ÔÇô Din fr. r├ęfractaire, lat. refractarius.
REFRACT├ü, pers. 3 refr├íct─â ╚Öi refracteaz─â, vb. I. Refl. (Fiz.; despre unde, lumin─â sau raze de lumin─â) A se fr├«nge, a devia, a se abate de la direc╚Ťia ini╚Ťial─â la trecerea dintr-un mediu ├«n altul.
REFRACT├üR, -─é, refractari, -e, adj. 1. (Fiz.; despre materiale) Care se ├«nmoaie numai la temperatur─â ├«nalt─â; care rezist─â ├«n general temperaturilor ├«nalte. P─âm├«ntul fertil... e pref─âcut ├«ntr-o materie definitiv refractar─â, ├«n care nici apa nu mai p─âtrunde. BOGZA, C. O. 217. ÔŚŐ C─âr─âmid─â refractar─â = c─âr─âmid─â fabricat─â dintr-un material special, rezistent la temperaturi ├«nalte, folosit─â la c─âptu╚Öirea focarelor de la cuptoarele industriale, de la cazanele de ├«nc─âlzire central─â, de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre persoane, caractere etc.; adesea urmat de determin─âri introduse prin ┬źla┬╗, ┬źfa╚Ť─â de┬╗, ┬ź├«n fa╚Ťa┬╗ etc.) Care se ├«mpotrive╚Öte, care opune rezisten╚Ť─â (la ceva), care nu este receptiv pentru... Am r─âmas refractar la toat─â aceast─â lec╚Ťie de via╚Ť─â practic─â, de lupt─â cu ogorul ╚Öi de biruin╚Ť─â, sensibilizat─â ├«n lire sterline. GALACTION, O. I 9. S├«nt oameni ├«nchi╚Öi... naturi posomor├«te ╚Öi refractare care ├«mpr─â╚Ötie ├«n jurul lor ca o senza╚Ťie de frig. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 86.
refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă
refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre
refractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. refráctă/refracteáză
refractár adj. m. (sil. -frac-), pl. refractári; f. sg. refractáră, pl. refractáre
refractáre s. f., g.-d. art. refractării
REFRACT├üR adj. v. ├«nc─âp─â╚Ť├ónat.
REFRACT├ü vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumin─â) A se fr├ónge, a devia; a suferi fenomenul refrac╚Ťiei. [P.i. 3,6 refr├íct─â, -teaz─â. / < fr. r├ęfracter].
REFRACT├üR, -─é adj. 1. (Despre materiale) Rezistent la temperaturi ├«nalte. 2. (Fig.; despre persoane) Nesupus; care rezist─â, se ├«mpotrive╚Öte; rebel. [< fr. r├ęfractaire, cf. lat. refractarius].
REFRACT├ü vb. I. tr. a produce fenomenul refrac╚Ťiei. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refrac╚Ťiei. (< fr. r├ęfracter)
REFRACT├üR, -─é adj. 1. (despre materiale) rezistent la temperaturi ├«nalte. 2. (fig.; despre oameni ╚Öi s.) care se ├«mpotrive╚Öte; nesupus, rebel. (< fr. r├ęfractaire, lat. refractarius)
A REFRACT├ü refr├íct─â tranz. A face s─â se refracte. /<fr. r├ęfracter
A SE REFRACT├ü se refr├íct─â intranz. (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refrac╚Ťiei; a-╚Öi schimba direc╚Ťia la trecerea dintr-un mediu ├«n altul. [╚śi se refracteaz─â] /<fr. r├ęfracter
REFRACT├üR ~─â (~i, ~e) 1) (despre unele materiale) Care rezist─â la temperaturi ├«nalte f─âr─â a-╚Öi schimba structura; cu proprietatea de a rezista la temperaturi ├«nalte. C─âr─âmid─â ~─â. 2) fig. (despre persoane) Care opune rezisten╚Ť─â influen╚Ťelor str─âine; lipsit de receptivitate. /<fr. r├ęfractaire
refractar a. 1. care nu vrea s─â se supun─â, rebel; 2. Chim. care rezist─â ac╚Ťiunii focului, acidelor.
*refract├ír, -─â adj. (lat. refractarius). Rebel, nesupus: un copil refractar discipline─ş. Care nu poate ├«nv─â╚Ťa ceva: un copil refractar muzici─ş. Chim. Care rezist─â foculu─ş sa┼ş acidelor: argil─â refractar─â.
*refract├ęz v. tr. (fr. refracter, d. lat. re-fringere, re-fractum, a sf─âr├«ma, a toci v├«rfu, a r─âsfr├«nge, d. fr├íngere, a fr├«nge). Fiz. R─âsfr├«ng (fr├«ng, ├«ntorc spre alt─â direc╚Ťiune) razele lumini─ş: prizma refracteaz─â lumina. V. repercutez.
REFRACTAR adj. ├«nc─âp─â╚Ť├«nat, ├«nd─âr─âtnic, recalcitrant, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg.) inacciu, ├«n╚Ťestat, (Olt.) dugos, (├«nv.) cape╚Ö, renitent, (fam. peior.) capsoman, c─âp─â╚Ť├«nos, c─âpos. (Ce om ~!)
Freesia refracta Klatt. Specie cu flori mirositoare, albe-g─âlbui cu o u╚Öoar─â nuan╚Ť─â de- violet pal (corol─â tubuloas─â, 3,5 cm lungime, terminat─â printr-o diviziune lanceolat─â), dispuse ├«ntr-un spic fr├«nt, unilateral. Tulpin─â floral─â sub╚Ťire, rigid─â, flexibil─â, neramificat─â, cca 30 cm ├«n─âl╚Ťime. Plant─â cu tuberobulb mic, solid, ovoid, foarte prolific. Frunzele liniar-lanceolate, sub╚Ťiri, verzi ca iarba, lungi de 20-25 cm.
Roemeria refracta (Stev.) DC. Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori ro╚Öii cu o pat─â neagr─â la baz─â. Fruct, capsul─â glabr─â. Tulpin─â erect─â, slab-pubescent─â, cca 35 cm. ├«n─âl╚Ťime.

Refractare dex online | sinonim

Refractare definitie

Intrare: refracta
refracta verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -frac-
Intrare: refractare
refractare infinitiv lung
Intrare: refractar
refractar adjectiv
  • silabisire: -frac-