Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru refrac╚Ťiune

REFR├üC╚ÜIE, refrac╚Ťii, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direc╚Ťiei de propagare a unei unde, a unei radia╚Ťii sau a unui corpuscul, c├ónd ace╚Ötia ├«nt├ólnesc suprafa╚Ťa de separa╚Ťie a dou─â medii diferite. ÔŚŐ Indice de refrac╚Ťie = num─âr care caracterizeaz─â fenomenul de refrac╚Ťie a unei radia╚Ťii luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radia╚Ťii sau a acelor unde ├«n mediul din care provin ╚Öi viteza lor de propagare ├«n mediul ├«n care p─âtrund. Refrac╚Ťie astronomic─â = deviere a razei de lumin─â a unui astru de la direc╚Ťia rectilinie, datorat─â refrac╚Ťiei sale ├«n atmosfera terestr─â. [Var.: refrac╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. r├ęfraction, lat. refractio, -onis.
REFRAC╚ÜI├ÜNE s. f. v. refrac╚Ťie.
REFR├üC╚ÜIE, refrac╚Ťii, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direc╚Ťiei de propagare a unei unde, a unei radia╚Ťii sau a unui corpuscul, c├ónd ace╚Ötia ├«nt├ólnesc suprafa╚Ťa de separa╚Ťie a dou─â medii diferite. ÔŚŐ Indice de refrac╚Ťie = num─âr care caracterizeaz─â fenomenul de refrac╚Ťie a unei radia╚Ťii luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radia╚Ťii sau a acelor unde ├«n mediul din care provin ╚Öi viteza lor de propagare ├«n mediul ├«n care p─âtrund. Refrac╚Ťie astronomic─â = deviere a razei de lumin─â a unui astru de la direc╚Ťia rectilinie, datorit─â refrac╚Ťiei sale ├«n atmosfera terestr─â. [Var.: refrac╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. r├ęfraction, lat. refractio, -onis.
REFRAC╚ÜI├ÜNE s. f. v. refrac╚Ťie.
REFR├üC╚ÜIE, refrac╚Ťii, s. f. (Fiz.) Fenomenul de schimbare a direc╚Ťiei de propagare a unei unde, ├«n special a unei raze luminoase, sonore sau electromagnetice, c├«nd aceasta ├«nt├«lne╚Öte suprafa╚Ťa de separa╚Ťie dintre dou─â medii diferite, trec├«nd dintr-un mediu ├«n altul. Refrac╚Ťia luminii ├«n structura pietrei s-a mutat ╚Öi un alt tablou, cu efecte picturale, se formeaz─â. RALEA, O. 86. ÔŚŐ Indice de refrac╚Ťie = num─âr care caracterizeaz─â fenomenul de refrac╚Ťie a unei radia╚Ťii luminoase sau a unor unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radia╚Ťii sau a acelor unde ├«n mediul din care provin ╚Öi viteza lor de propagare ├«n mediul ├«n care p─âtrund.
refr├íc╚Ťie (fenomen fizic) (re-frac-╚Ťi-e) s. f., art. refr├íc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. refr├íc╚Ťiei; pl. refr├íc╚Ťii, art. refr├íc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
refr├íc╚Ťie s. f. (sil. -frac-╚Ťi-e), art. refr├íc╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. refr├íc╚Ťiei; pl. refr├íc╚Ťii, art. refr├íc╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
REFRÁCȚIE s. (FIZ.) răsfrângere. (~ luminii printr-un diamant.)
REFR├üC╚ÜIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care str─âbate medii transparente (de densit─â╚Ťi) diferite. ÔÖŽ Indice de refrac╚Ťie = num─âr care reprezint─â c├ótul dintre viteza unei radia╚Ťii electromagnetice ├«n vid ╚Öi viteza ei ├«n mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refrac╚Ťiune s.f. / cf. fr. r├ęfraction, germ. Refraktion].
REFRAC╚ÜI├ÜNE s.f. v. refrac╚Ťie.
REFR├üC╚ÜIE s. f. deviere a unui fascicul de radia╚Ťii luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care str─âbate medii transparente (de densit─â╚Ťi) diferite. ÔÖŽ ~ astronomic─â = deviere a razei de lumin─â a unui astru de la direc╚Ťia rectilinie, datorit─â refrac╚Ťiei sale ├«n atmosfera terestr─â; indice de ~ = num─âr, c├ótul dintre viteza unei radia╚Ťii electromagnetice ├«n vid ╚Öi viteza ei ├«n mediul din care provine. (< fr. r├ęfraction, lat. refractio)
REFR├üC╚ÜIE ~i f. fiz. Fenomen de schimbare a direc╚Ťiei de propagare a unor raze sau unde la traversarea suprafe╚Ťei de separare a dou─â medii. [G.-D. refrac╚Ťiei] /<fr. r├ęfraction, lat. refractio, ~onis
refrac╚Ťi(un)e f. schimbare de direc╚Ťiune ce ├«ncearc─â o raz─â de lumin─â trec├ónd dintrÔÇÖun mediu ├«ntrÔÇÖaltul.
*refrac╚Ťi├║ne f. (lat. refractio, -├│nis. V. frac╚Ťiune). Fiz. Fr├«ngerea une─ş raze luminoase c├«nd trece pin ap─â, pintrÔÇÖo prizm─â transparent─â ╚Ö. a. ÔÇô Legile refrac╚Ťiuni─ş s├«nt: 1. raza incident─â, raza refractat─â ╚Öi normal─â ├«s pe ace╚Öa╚Ö─ş plan; 2. raportu ├«ntre sinu ungh─şulu─ş de inciden╚Ť─â ╚Öi sinu ungh─şulu─ş de refrac╚Ťiune e constant p. do┼ş─â medi─ş bine definite. Acest raport constant se nume╚Öte indice de refrac╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├íc╚Ťie (rus. refr├íkct─şa).
REFRACȚIE s. (FIZ.) răsfrîngere. (~ luminii printr-un diamant.)

Refrac╚Ťiune dex online | sinonim

Refrac╚Ťiune definitie

Intrare: refrac╚Ťie
refrac╚Ťiune
refrac╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -frac-╚Ťi-e