refracțiune definitie

15 definiții pentru refracțiune

REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.
REFRACȚIÚNE s. f. v. refracție.
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.
REFRACȚIÚNE s. f. v. refracție.
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomenul de schimbare a direcției de propagare a unei unde, în special a unei raze luminoase, sonore sau electromagnetice, cînd aceasta întîlnește suprafața de separație dintre două medii diferite, trecînd dintr-un mediu în altul. Refracția luminii în structura pietrei s-a mutat și un alt tablou, cu efecte picturale, se formează. RALEA, O. 86. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unor unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund.
refrácție (fenomen fizic) (re-frac-ți-e) s. f., art. refrácția (-ți-a), g.-d. art. refrácției; pl. refrácții, art. refrácțiile (-ți-i-)
refrácție s. f. (sil. -frac-ți-e), art. refrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. refrácției; pl. refrácții, art. refrácțiile (sil. -ți-i-)
REFRÁCȚIE s. (FIZ.) răsfrângere. (~ luminii printr-un diamant.)
REFRÁCȚIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refracțiune s.f. / cf. fr. réfraction, germ. Refraktion].
REFRACȚIÚNE s.f. v. refracție.
REFRÁCȚIE s. f. deviere a unui fascicul de radiații luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ ~ astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de ~ = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine. (< fr. réfraction, lat. refractio)
REFRÁCȚIE ~i f. fiz. Fenomen de schimbare a direcției de propagare a unor raze sau unde la traversarea suprafeței de separare a două medii. [G.-D. refracției] /<fr. réfraction, lat. refractio, ~onis
refracți(un)e f. schimbare de direcțiune ce încearcă o rază de lumină trecând dintr’un mediu într’altul.
*refracțiúne f. (lat. refractio, -ónis. V. fracțiune). Fiz. Frîngerea uneĭ raze luminoase cînd trece pin apă, pintr’o prizmă transparentă ș. a. – Legile refracțiuniĭ sînt: 1. raza incidentă, raza refractată și normală îs pe aceșașĭ plan; 2. raportu între sinu unghĭuluĭ de incidență și sinu unghĭuluĭ de refracțiune e constant p. doŭă mediĭ bine definite. Acest raport constant se numește indice de refracțiune. – Și -ácție (rus. refrákctĭa).
REFRACȚIE s. (FIZ.) răsfrîngere. (~ luminii printr-un diamant.)

refracțiune dex

Intrare: refracție
refracțiune
refracție substantiv feminin
  • silabisire: -frac-ți-e