reformism definitie

8 definiții pentru reformism

REFORMÍSM s. n. 1. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. 2. Curent politic care preconizează progresul și schimbările în societate numai pe calea reformelor. – Din fr. réformisme.
REFORMÍSM s. n. 1. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. 2. Curent politic care preconizează progresul și schimbările în societate numai pe calea reformelor. – Din fr. réformisme.
REFORMÍSM s. n. Curent politic oportunist în mișcarea muncitorească, care, negînd necesitatea revoluției și a dictaturii proletariatului, preconizează, în locul luptei revoluționare, acțiuni pentru reforme mărunte, care nu ating bazele orînduirii capitaliste.
reformísm s. n.
reformísm s. n.
REFORMÍSM s.n. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. ♦ Curent politic care neagă necesitatea revoluției și preconizează înlocuirea luptei revoluționare cu reforme mărunte, care nu ating bazele orânduirii capitaliste. [Cf. fr. réformisme].
REFORMÍSM s. n. 1. curent politic în mișcarea muncitorească, ce neagă necesitatea revoluției și a dictaturii proletariatului, preconizând înlocuirea luptei revoluționare cu reforme mărunte, care nu ating bazele orânduirii capitaliste. 2. atitudine politică bazată pe introducerea reformelor. (< fr. réformisme)
REFORMÍSM n. 1) Curent politic care preconizează progresul în societate prin reforme. 2) Atitudine reformatoare. /<fr. réformisme

reformism dex

Intrare: reformism
reformism substantiv neutru