reformare definitie

2 intrări

22 definiții pentru reformare

REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.
REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de a (se) reforma și rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (2). – V. reforma.
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealtă, o mașină etc.; a da la reformă (3) datorită degradării totale sau parțiale. 3. Tranz. A scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.
REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de a (se) reforma și rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (2). – V. reforma.
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă (1). 2. Tranz. (Cu privire la un material, o mașină, o unealtă etc.) A scoate din uz, a da la reformă (3). 3. Tranz. (Mil.; învechit) A scoate un militar din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). Fusese înrolat două luni și apoi reformat. PAS, Z. I 305. 4. Refl. (Franțuzism învechit) A forma din nou, a reface. Greșeala este de a propovădui că limbile se reformează, cînd dimpotrivă, limbile se formează zi pe zi. RUSSO, S. 65.
REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de a (se) reforma. ♦ (Neobișnuit) Reformă (2). Un eveniment religios, reformarea... desparte omenirea de astăzi. RUSSO, S. 71.
Refórma (mișcare religioasă) s. propriu f., g.-d. Refórmei
reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză
reformáre s. f., g.-d. art. reformắrii; pl. reformắri
reformá vb., ind. prez. 1 sg. reforméz, 3 sg. și pl. reformeáză
reformáre s. f. formare
REFORMÁ vb. a modifica, a schimba. (A ~ ortografia.)
REFORMÁRE s. 1. modificare, schimbare. (~ ortografiei.) 2. (CHIM.) reforming. (~ a benzinei.)
REFORMÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. A scoate din uz, a da la reformă (un aparat, o mașină, efecte etc.). [< fr. réformer].
REFORMÁRE s.f. Acțiunea de a reforma și rezultatul ei. [< reforma].
REFORMÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. a scoate din uz, a da la reformă (3). 3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoțându-l din evidențele armatei. (< fr. réformer, lat. reformare)
REFORMÁRE s. f. acțiunea de a reforma. ◊ transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere în hidrocarburi aromatice. (< reforma)
A REFORMÁ ~éz tranz. 1) A forma din nou. 2) (situații, stări de lucruri, concepții etc.) A schimba în bine printr-o reformă. ~ ortografia. 3) (lucruri vechi, mașini deteriorate etc.) A scoate din folosință; a da la reformă. 4) înv. (persoane) A declara inapt pentru serviciul militar. /<fr. réformer, lat. reformare
reformà v. 1. a da o formă mai bună: a reforma calendarul; 2. fig. a îndrepta și ameliora: a reforma moravurile; 3. a modifica cu drept: a reforma o sentință; 4. a elimina din armată, a declara impropriu serviciului: a reforma un ofițer; 5. a retrage caii ce nu mai sunt buni de serviciu.
*reforméz v. tr. (lat. reformare, a reda prima formă, a reface; fr. réformer. V. formez). Daŭ o formă maĭ bună, îndreptez, ameliorez, modific: a reforma calendaru ĭulian, (fig.) a reforma obiceĭurile, a reforma legile. Eliminez din armată oamenĭ, caĭ, trăsurĭ ș. a. cînd aŭ devenit impropriĭ serviciuluĭ: a reforma un ofițer. Formez ĭar: șĭ-a reformat trupa risipită și a dat alt atac.
REFORMA vb. a modifica, a schimba. (A ~ ortografia.)
REFORMARE s. modificare, schimbare. (~ ortografiei.)

reformare dex

Intrare: reforma
reforma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reformare
reformare substantiv feminin