Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru reformare

REFORM├ü, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (├«n bine); a ├«ndrepta, a ├«mbun─ât─â╚Ťi (o situa╚Ťie, o concep╚Ťie etc.). 2. Tranz. A scoate din folosin╚Ť─â unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoan─â inapt─â pentru serviciul militar ╚Öi a o scoate din eviden╚Ťele armatei. 4. Refl. (├Änv.) A se forma din nou, a se reface. ÔÇô Din fr. r├ęformer, lat. reformare.
REFORM├üRE, reform─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) reforma ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Rar) Reform─â (2). ÔÇô V. reforma.
REFORM├ü, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (├«n bine); a ├«nnoi, a primeni o stare de lucruri, o concep╚Ťie etc.; a face o reform─â (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealt─â, o ma╚Öin─â etc.; a da la reform─â (3) datorit─â degrad─ârii totale sau par╚Ťiale. 3. Tranz. A scoate o persoan─â din eviden╚Ťa sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (├Änv.) A se forma din nou, a se reface. ÔÇô Din fr. r├ęformer, lat. reformare.
REFORM├üRE, reform─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) reforma ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Rar) Reform─â (2). ÔÇô V. reforma.
REFORM├ü, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (├«n bine); a ├«nnoi, a primeni o stare de lucruri, o concep╚Ťie etc.; a face o reform─â (1). 2. Tranz. (Cu privire la un material, o ma╚Öin─â, o unealt─â etc.) A scoate din uz, a da la reform─â (3). 3. Tranz. (Mil.; ├«nvechit) A scoate un militar din eviden╚Ťa sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). Fusese ├«nrolat dou─â luni ╚Öi apoi reformat. PAS, Z. I 305. 4. Refl. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) A forma din nou, a reface. Gre╚Öeala este de a propov─âdui c─â limbile se reformeaz─â, c├«nd dimpotriv─â, limbile se formeaz─â zi pe zi. RUSSO, S. 65.
REFORM├üRE, reform─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) reforma. ÔÖŽ (Neobi╚Önuit) Reform─â (2). Un eveniment religios, reformarea... desparte omenirea de ast─âzi. RUSSO, S. 71.
Refórma (mișcare religioasă) s. propriu f., g.-d. Refórmei
reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză
reformáre s. f., g.-d. art. reformắrii; pl. reformắri
reform├í vb., ind. prez. 1 sg. reform├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reforme├íz─â
reformáre s. f. formare
REFORMÁ vb. a modifica, a schimba. (A ~ ortografia.)
REFORMÁRE s. 1. modificare, schimbare. (~ ortografiei.) 2. (CHIM.) reforming. (~ a benzinei.)
REFORM├ü vb. I. tr. 1. A ├«ndrepta, a ├«mbun─ât─â╚Ťi (o situa╚Ťie, o concep╚Ťie etc.). 2. A scoate din uz, a da la reform─â (un aparat, o ma╚Öin─â, efecte etc.). [< fr. r├ęformer].
REFORM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reforma ╚Öi rezultatul ei. [< reforma].
REFORM├ü vb. tr. 1. a ├«ndrepta, a ├«mbun─ât─â╚Ťi (o situa╚Ťie, o concep╚Ťie etc.). 2. a scoate din uz, a da la reform─â (3). 3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, sco╚Ť├óndu-l din eviden╚Ťele armatei. (< fr. r├ęformer, lat. reformare)
REFORM├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a reforma. ÔŚŐ transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere ├«n hidrocarburi aromatice. (< reforma)
A REFORM├ü ~├ęz tranz. 1) A forma din nou. 2) (situa╚Ťii, st─âri de lucruri, concep╚Ťii etc.) A schimba ├«n bine printr-o reform─â. ~ ortografia. 3) (lucruri vechi, ma╚Öini deteriorate etc.) A scoate din folosin╚Ť─â; a da la reform─â. 4) ├«nv. (persoane) A declara inapt pentru serviciul militar. /<fr. r├ęformer, lat. reformare
reform├á v. 1. a da o form─â mai bun─â: a reforma calendarul; 2. fig. a ├«ndrepta ╚Öi ameliora: a reforma moravurile; 3. a modifica cu drept: a reforma o sentin╚Ť─â; 4. a elimina din armat─â, a declara impropriu serviciului: a reforma un ofi╚Ťer; 5. a retrage caii ce nu mai sunt buni de serviciu.
*reform├ęz v. tr. (lat. reformare, a reda prima form─â, a reface; fr. r├ęformer. V. formez). Da┼ş o form─â ma─ş bun─â, ├«ndreptez, ameliorez, modific: a reforma calendaru ─şulian, (fig.) a reforma obice─şurile, a reforma legile. Eliminez din armat─â oamen─ş, ca─ş, tr─âsur─ş ╚Ö. a. c├«nd a┼ş devenit impropri─ş serviciulu─ş: a reforma un ofi╚Ťer. Formez ─şar: ╚Ö─ş-a reformat trupa risipit─â ╚Öi a dat alt atac.
REFORMA vb. a modifica, a schimba. (A ~ ortografia.)
REFORMARE s. modificare, schimbare. (~ ortografiei.)

Reformare dex online | sinonim

Reformare definitie

Intrare: reforma
reforma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reformare
reformare substantiv feminin