REFOLOSÍ, refolosesc, vb. IV. Tranz. A da o nouă întrebuințare unor materiale, obiecte etc., după o prealabilă prelucrare. ♦ A folosi din nou un procedeu, o metodă. – Pref. re- + folosi.

REFOLOSÍRE, refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi. – V. refolosi.

REFOLOSÍ, refolosesc, vb. IV. Tranz. A da o nouă întrebuințare unor materiale, obiecte etc., după o prealabilă prelucrare. ♦ A folosi din nou un procedeu, o metodă. – Re1- + folosi.

REFOLOSÍRE, refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi. – V. refolosi.

*refolosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refolosésc, imperf. 3 sg. refoloseá; conj. prez. 3 să refoloseáscă

*refolosíre s. f., g.-d. art. refolosírii; pl. refolosíri

refolosí vb., ind. prez. 1 sg. refolosésc, 3 sg. și pl. refoloséște

A REFOLOSÍ ~ésc tranz. (materiale) A folosi din nou după o prealabilă prelucrare. /re- + a folosi