Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru reflexiv

REFLEX├ŹV, -─é, reflexivi, -e, adj. 1. (├Än sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ╚Ťine locul numelui unui obiect asupra c─âruia se exercit─â, direct sau indirect, ac╚Ťiunea verbului ╚Öi care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb ├«nso╚Ťit de pronume reflexiv. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Func╚Ťiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflec╚Ťie; meditativ, g├ónditor. ÔÖŽ (Despre manifest─âri, realiz─âri ale oamenilor) Care denot─â reflec╚Ťie (1), care se realizeaz─â prin reflec╚Ťie. 3. (Mat.; ├«n sintagma) Rela╚Ťie reflexiv─â = rela╚Ťie care are proprietatea de reflexivitate (2). ÔÇô Din fr. r├ęflexif, germ. reflexiv.
REFLEX├ŹV, -─é, reflexivi, -e, adj. 1. (├Än sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ╚Ťine locul numelui unui obiect asupra c─âruia se exercit─â, direct sau indirect, ac╚Ťiunea verbului ╚Öi care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb ├«nso╚Ťit de pronume reflexiv. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Func╚Ťiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflec╚Ťie; meditativ, g├ónditor. ÔÖŽ (Despre manifest─âri, realiz─âri ale oamenilor) Care denot─â reflec╚Ťie (1), care se realizeaz─â prin reflec╚Ťie. 3. (Mat.; ├«n sintagma) Rela╚Ťie reflexiv─â = rela╚Ťie care are proprietatea de reflexivitate (2). ÔÇô Din fr. r├ęflexif, germ. reflexiv.
REFLEX├ŹV, -─é, reflexivi, -e, adj. 1. (Despre persoane) Predispus la reflexie, la meditare; meditativ. Alecsandri a fost un clasic, o natur─â reflexiv─â, observatoare ╚Öi echilibrat─â. SADOVEANU, E. 60. Oamenii se ├«mpart, dup─â caracter, ├«n dou─â categorii: reflexivi ╚Öi impulsivi. GHEREA, ST. CR. III 88. 2. (Gram.; ├«n expr.) Diatez─â reflexiv─â = diatez─â care arat─â c─â ac╚Ťiunea unui verb este f─âcut─â de subiectul gramatical care ├«i sufer─â ╚Öi efectele. Verb reflexiv = verb la diateza reflexiv─â. Verbele tranzitive pot fi active, pasive ╚Öi reflexive, cele intranzitive, numai active. IORDAN, L. R. 421. Verb reflexiv eventiv v. eventiv. Pronume reflexiv = pronume care arat─â ├«n principiu c─â ac╚Ťiunea exprimat─â de verb se r─âsfr├«nge asupra subiectului. Pronumele reflexiv are forme proprii numai pentru persoana a 3-a. GRAM. ROM. I 201. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Func╚Ťiunea verbului reflexiv; diatez─â reflexiv─â. Reflexivul se deosebe╚Öte formal de activ numai prin faptul c─â, la forma activ─â a verbului, se adaug─â pronumele reflexiv. GRAM. ROM. I 244.
reflex├şv (re-fle-) adj. m., pl. reflex├şvi; f. reflex├şv─â, pl. reflex├şve
reflex├şv adj. m. (sil. -fle-), pl. reflex├şvi; f. sg. reflex├şv─â, pl. reflex├şve
REFLEX├ŹV adj. cuget─âtor, g├ónditor, meditativ, (├«nv.) meditator, (glume╚Ť ╚Öi ir.) pansiv. (Un tip ~.)
REFLEX├ŹV, -─é adj. 1. G├ónditor; meditativ. 2. Care se r─âsfr├ónge. ÔÖŽ Diatez─â reflexiv─â (╚Öi s.n.) = diatez─â care arat─â c─â ac╚Ťiunea unui verb se r─âsfr├ónge asupra subiectului gramatical care o execut─â; verb reflexiv = verb la diateza reflexiv─â; pronume reflexiv = pronume reprezent├ónd persoana asupra c─âreia se r─âsfr├ónge ac╚Ťiunea verbului reflexiv; (mat.) rela╚Ťie reflexiv─â = rela╚Ťie pe care un element o poate avea cu el ├«nsu╚Öi. [Cf. lat. reflexivus, germ. reflexiv].
REFLEX├ŹV, -─é adj. 1. (despre oameni) predispus la reflec╚Ťie (1); meditativ, g├ónditor. 2. care se r─âsfr├ónge. ÔÖŽ diatez─â ~─â = diatez─â care arat─â c─â ac╚Ťiunea unui verb se r─âsfr├ónge asupra subiectului gramatical care o execut─â; verb ~ = verb la diateza reflexiv─â; pronume ~ = pronume reprezent├ónd persoana asupra c─âreia se r─âsfr├ónge ac╚Ťiunea verbului reflexiv. 3. (mat.) rela╚Ťie ~─â = rela╚Ťie pe care un element o poate avea cu el ├«nsu╚Öi. (< fr. reflexif, lat. reflexivus, germ. reflexiv)
REFLEX├ŹV ~─â (~i, ~e) 1) rar (despre persoane) Care are predispozi╚Ťia de a reflecta (mult); ├«nclinat spre reflec╚Ťie. 2) Care se r─âsfr├ónge. ÔŚŐ Diatez─â ~─â diatez─â ├«n care subiectul este ├«n acela╚Öi timp autorul ╚Öi obiectul ac╚Ťiunii. Pronume ~ pronume care ╚Ťine locul subiectului ╚Öi al obiectului gramatical asupra c─âruia se exercit─â ac╚Ťiunea verbului. Verb ~ verb ├«nso╚Ťit de un pronume reflexiv. Rela╚Ťie ~─â rela╚Ťie a unui element cu el ├«nsu╚Öi. /<fr. r├ęflexif, germ. reflexiv
reflexiv a. 1. f─âcut sau zis cu reflexiune; 2. meditativ: spirit reflexiv; 3. Gram. se zice de un verb care exprim─â o ac╚Ťiune a subiectului asupra lui ├«nsu╚Ö.
*reflex├şv, -─â adj. (d. lat. reflexum cu suf. -iv; fr. r├ęflexif). Dispus spre reflexiune, g├«nditor, meditativ: spirit reflexiv. Gram. Verb reflexiv, verb care arat─â o ac╚Ťiune care se ├«ntoarce asupra sub─şectulu─ş propozi╚Ťiuni─ş, ca: (e┼ş) m─â culc.
REFLEXIV adj. cuget─âtor, g├«nditor, meditativ, (├«nv.) meditator, (glume╚Ť ╚Öi ir.) pansiv. (Un tip ~.)
REFLEX├ŹV, -─é adj. (cf. lat. reflexivus, germ. reflexiv, cf. fr. r├ęflexif): ├«n sintagmele diatez─â reflexiv─â, pronume reflexiv ╚Öi verb reflexiv (v.).
REFLEX├ŹV s. n. (< adj. reflexiv, -─â < lat. reflexivus, germ. reflexiv, cf. fr. r├ęflexif): structur─â morfologic─â alc─âtuit─â dintr-un verb ├«nso╚Ťit de un pronume reflexiv, form─â neaccentuat─â de dativ sau de acuzativ, care-╚Öi p─âstreaz─â sau nu sensul lexical originar ╚Öi func╚Ťia sintactic─â. ÔŚŐ ~ obiect├şv: r. care identific─â subiectul cu obiectul ╚Öi ├«n structura c─âruia pronumele are func╚Ťie sintactic─â de complement indirect sau de complement direct, ca ├«n exemplele ├«╚Öi spune (sie╚Öi, lui, ei) ÔÇô se spal─â (pe sine, pe el, pe ea). ÔŚŐ ~ recipr├│c: r. care presupune reciprocitatea ├«n ac╚Ťiune ├«ntre subiect ╚Öi obiect ╚Öi ├«n structura c─âruia pronumele are func╚Ťia sintactic─â de complement indirect, ca ├«n exemplele ├«╚Öi vorbesc (unul altuia) ÔÇô se ├«n╚Ťeleg (unul cu altul sau unul pe altul). ÔŚŐ ~ participat├şv: r. care presupune participarea interesat─â a subiectului la ac╚Ťiune ╚Öi ├«n structura c─âruia pronumele are func╚Ťie sintactic─â de complement indirect, ca ├«n exemplul ÔÇ×├«╚Öi cump─âr─â un paltonÔÇŁ (pentru sine, pentru el, pentru ea, ├«n interesul s─âu, al lui, al ei). ÔŚŐ ~ poses├şv: r. care exprim─â ideea de subiect posesor al obiectului ╚Öi ├«n structura c─âruia pronumele ├«ndepline╚Öte func╚Ťia de atribut pronominal ├«n dativ, ca ├«n exemplul ÔÇ×├«╚Öi ajut─â mamaÔÇŁ (mama sa, mama lui, mama ei). ÔŚŐ ~ pas├şv: r. care exprim─â ideea de pasiv, ar─ât├ónd c─â subiectul gramatical sufer─â ac╚Ťiunea f─âcut─â de altcineva ╚Öi ├«n structura c─âruia pronumele este morfem al acestei valori (f─âr─â func╚Ťie sintactic─â), dup─â cum se vede din exemplul ÔÇ×Turnurile se z─âresc (= sunt z─ârite) de departeÔÇŁ. ÔŚŐ ~ din├ímic: r. care exprim─â ideea de participare intens─â a subiectului la ac╚Ťiune ╚Öi ├«n structura c─âruia pronumele este morfem al acestei valori (f─âr─â func╚Ťie sintactic─â), dup─â cum se vede din exemplele ├«╚Öi aminte╚Öte, se g├ónde╚Öte, se urc─â. ÔŚŐ ~ event├şv: r. care exprim─â ideea de transformare calitativ─â ├«n starea subiectului ╚Öi ├«n structura c─âruia pronumele este morfem al acestei valori (f─âr─â func╚Ťie sintactic─â), dup─â cum se vede din exemplele se ├«nro╚Öe╚Öte, se ├«ngra╚Ö─â, se ├«ntristeaz─â. ÔŚŐ ~ imperson├íl: r. cu sens impersonal, care exprim─â o ac╚Ťiune neatribuit─â unui subiect gramatical, autor al ac╚Ťiunii, ╚Öi ├«n structura c─âruia pronumele este morfem al acestei valori (f─âr─â func╚Ťie sintactic─â), dup─â cum se vede din exemplele se cuvine, se ├«nt├ómpl─â, se cade, se spune etc.

Reflexiv dex online | sinonim

Reflexiv definitie

Intrare: reflexiv
reflexiv adjectiv
  • silabisire: -fle-