Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru reflex

REFL├ëX, -─é, reflec╚Öi, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mi╚Öc─âri ale organismului) Produs ├«n mod spontan, independent de voin╚Ť─â. ÔŚŐ Act reflex (╚Öi substantivat, n.) = reac╚Ťie brusc─â ╚Öi automat─â a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; r─âspuns secretor sau motor al organismului la ac╚Ťiunea unei astfel de modific─âri. Reflex condi╚Ťionat = reflex dob├óndit ├«n cursul vie╚Ťii, ├«n urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoac─â un reflex ├«nn─âscut. Reflex necondi╚Ťionat = reflex ├«nn─âscut. ÔÖŽ P. gener. Care reprezint─â o reac╚Ťie imediat─â, spontan─â. II. S. n. 1. Raz─â reflectat─â; sclipire, str─âlucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei st─âri de lucruri sau a unei st─âri suflete╚Öti. ÔÇô Din fr. r├ęflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.
REFL├ëX, -─é, reflec╚Öi, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mi╚Öc─âri ale organismului) Produs ├«n mod spontan, independent de voin╚Ť─â. ÔŚŐ Act reflex (╚Öi substantivat, n.) = reac╚Ťie brusc─â ╚Öi automat─â a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; r─âspuns secretor sau motor al organismului la ac╚Ťiunea unei astfel de modific─âri. Reflex condi╚Ťionat = reflex dob├óndit ├«n cursul vie╚Ťii, ├«n urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoac─â un reflex ├«nn─âscut. Reflex necondi╚Ťionat = reflex ├«nn─âscut. ÔÖŽ P. gener. Care reprezint─â o reac╚Ťie imediat─â, spontan─â. II. S. n. 1. Raz─â reflectat─â; sclipire, str─âlucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei st─âri de lucruri sau a unei st─âri suflete╚Öti. ÔÇô Din fr. r├ęflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.
REFL├ëX1, reflexe, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Raz─â reflectat─â; sclipire, lucire, str─âlucire. Dup─â ce se domolesc viscolele lui ianuarie, pe om─âtul cu reflexe violete ╚Öi pe dealuri, ├«n lumina lunii, se ├«n╚Öir─â lupii url├«nd. SADOVEANU, E. 94. ├Än umbr─â se ivise-o alb─â pat─â, Un corp suav ca un reflex de lun─â. TOP├ÄRCEANU, B. 100. Sub must─â╚Ťile mari ╚Öi albe o lumin─â misterioas─â ca un ├«nceput de ziu─â parc─â mijea, un reflex venit de cine ╚Ötie unde. ANGHEL, PR. 65. ÔŚŐ Fig. Acel reflex de frumuse╚Ťe interioar─â... d─âdea nu ╚Ötiu ce aer misterios ochilor lui c─âprii. VLAHU╚Ü─é, O. A. 256. 2. Fig. (Mai ales la sg.) Oglindire, reflectare. Moralitatea de acum o sut─â de ani era un reflex al acestor st─âri sociale. SADOVEANU, E. 25. Teoriile lingvistice devin un reflex al luptelor na╚Ťionale ╚Öi sociale. IBR─éILEANU, SP. CR. 113.
REFL├ëX2, -─é, reflec╚Öi, -xe, adj. (Fiziol.; despre acte, mi╚Öc─âri ale organismului) De natura reflexului; produs ├«n mod spontan, independent de voin╚Ť─â. Mi╚Öcare reflex─â. Ôľş Natura reflex─â a fenomenului este mascat─â de prezen╚Ťa celui de al doilea factor, c─âldura. PARHON, O. A. I 315. ÔŚŐ Act reflex (╚Öi substantivat, n.) = r─âspuns secretor sau motor dat de organism la ac╚Ťiunea unui excitant; (├«n sens curent), reac╚Ťie brusc─â ╚Öi automat─â a organismului la anumi╚Ťi excitan╚Ťi.
refl├ęx1 (re-flex) adj. m., pl. refl├ęc╚Öi; f. refl├ęx─â, pl. refl├ęxe
refl├ęx2 (re-flex) s. n., pl. refl├ęxe
refl├ęx adj. m. (sil. -flex), pl. refl├ęc╚Öi; f. sg. refl├ęx─â, pl. refl├ęxe
refl├ęx s. n. (sil. -flex), pl. refl├ęxe
REFLÉX adj. v. îndoit, întors, răsfrânt, revolut.
REFLÉX s., adj., adv. 1. s. v. oglindire. 2. adj. v. automat. 3. adv. v. automat.
REFLEX- v. reflexo-.
REFL├ëX s.n. 1. Raz─â reflectat─â; sclipire. 2. (Fig.) Oglindire, reflectare. 3. Reac╚Ťie adecvat─â a organismului fa╚Ť─â de un excitant, care se produce pe cale nervoas─â, f─âr─â interven╚Ťia voin╚Ťei. ÔÖŽ Act fundamental al sistemului nervos prin care se regleaz─â rela╚Ťiile dintre organism ╚Öi mediu, precum ╚Öi cele dintre diferitele p─âr╚Ťi ale organismului. ÔŚŐ Reflex condi╚Ťionat = r─âspuns bazat pe leg─âtura nervoas─â temporar─â format─â ├«n scoar╚Ťa creierului ├«ntre dou─â focare de excita╚Ťie care coincid ├«n timp. // adj. 1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1). 2. Reflect. [Pl. -ec╚Öi, -exe. / < fr. r├ęflexe, cf. lat. reflexus].
REFL├ëX1, -─é I. adj. 1. produs ├«n mod spontan; de natura reflexului (II, 1). 2. reflect. II. s. n. 1. raz─â reflectant─â; sclipire, str─âlucire. 2. (fig.) oglindire, reflectare. 3. reac╚Ťie a organismului fa╚Ť─â de un excitant extern sau intern, prin intermediul sistemului nervos, f─âr─â interven╚Ťia voin╚Ťei, prin care se regleaz─â rela╚Ťiile dintre organism ╚Öi mediu. (< fr. r├ęflexe, lat. reflexus, germ. Reflex)
REFLEX2(O)- elem. ÔÇ×act reflexÔÇŁ. (< fr. r├ęflex/o/-, cf. lat. reflexus)
REFL├ëX1 ~x─â (~c╚Öi, ~xe) Care se produce ├«n mod spontan; produs f─âr─â participarea voin╚Ťei. Mi╚Öcare ~x─â. /<fr. r├ęflexe, lat. reflexus, germ. Reflex
REFL├ëX2 ~e n. 1) Reac╚Ťie adecvat─â a organismului la o excita╚Ťie. ÔŚŐ ~ condi╚Ťionat reflex ob╚Ťinut ├«n cursul vie╚Ťii. ~ necondi╚Ťionat reflex ├«nn─âscut. 2) Raz─â de lumin─â reflectat─â. 3) fig. Oglindire a unei st─âri de lucruri. [Sil. -flex] /<fr. r├ęflexe lat. reflexus, germ. Reflex
reflex a. 1. Fiz. care se face prin reflexiune; 2. care se face f─âr─â con╚Ötiin╚Ť─â: mi╚Öcare reflex─â. ÔĽĹ n. reflexiunea luminei sau a colorii.
*refl├ęx, -─â adj. (lat. reflexus, ├«ndoit ├«napo─ş; fr. r├ęflexe. V. circumflex). Fiz. Produs pin reflexiunea lumini─ş: viziune reflex─â. Fiziol. Produs f─âr─â vo─şe printrÔÇÖo excitare organic─â: mi╚Öcare reflex─â (ca str─ânutu, sughi╚Ťu ╚Ö. a.). Cuvinte reflexe, cuvinte rezultate din impresiunea produs─â asupra och─şulu─ş, ca cocolo╚Ö, gogone╚Ť ╚Ö. a. (V. imitativ). Reflex s. n., pl. ur─ş ╚Öi e (lat. reflexus, it. riflesso, fr. reflet). Raz─â luminoas─â or─ş colorat─â reflectat─â ma─ş slab pe un corp: acest negru are reflexur─ş alb─âstru─ş (bate ├«n albastru). Fig. Reproducere ma─ş slab─â, urm─â, rest, eco┼ş: reputa╚Ťiunea lu─ş nu e de c├«t un slab reflex al glorii─ş tat─âlu─ş lu─ş. V. machinal.
REFLEX s., adj., adv. 1. s. oglindire, proiectare, r─âsfr├«ngere, reflectare, (├«nv.) reflect. (~ ├«n ap─â a stelelor.) 2. adj. automat, automatic, incon╚Ötient, instinctiv, ma╚Öinal, mecanic. (Gest, act ~.) 3. adv. automat, automatic, incon╚Ötient, ma╚Öinal, ma╚Öinalice╚Öte, mecanic, (├«nv.) mecanice╚Öte. (Merge, reac╚Ťioneaz─â ~.)
reflex adj. v. ÎNDOIT. ÎNTORS. RĂSFRÎNT. REVOLUT.
REFLEX ├«ncovoiere ├«n sus a cozii chilei deltaplanului ├«n vederea asigur─ârii stabilit─â╚Ťii longitudinale a acesteia.
TIJ─é DE REFLEX element stabilizator la deltaplan care intr─â ├«n func╚Ťiune singur la m─ârirea excesiv─â a vitezei de zbor, av├ónd efect redresor.
REFL├ëX, -─é (< lat., fr., germ.) adj., s. n. I. 1. Adj. Produs ├«n mod spontan, independent de voin╚Ť─â. 2. S. n. (BIOL.) Reac╚Ťie (motorie, secretorie etc.) adecvat─â ╚Öi constant─â a organismului animal sau uman la o modificare a mediului extern sau intern ╚Öi care const─â ├«ntr-un r─âspuns imediat ╚Öi involuntar al organismului la o excita╚Ťie particular─â (ex. r. pupilar, r. salivar); reprezint─â un act fundamental al sistemului nervos, prin care se regleaz─â rela╚Ťiile dintre organism ╚Öi mediu, precum ╚Öi cele dintre diferitele p─âr╚Ťi ale organismului. Mecanismul unui r. se realizeaz─â pe calea arcului reflex. R. se pot manifesta prin reac╚Ťii motorii (mi╚Öc─âri musculare) sau prin reac╚Ťii vegetative (vasculare, secretorii ╚Ö.a.). R. a fost conceput de Descartes, denumit de anatomistul englez Th. Willis (1664) ╚Öi experimental ini╚Ťial de R. Whytt (1782). No╚Ťiunea de r. a fost extins─â la activitatea superioar─â a sistemului nervos central de fiziologul rus I.M. Secenov. ÔŚŐ R. condi╚Ťionat = r. dob├óndit ├«n cursul vie╚Ťii, ├«n urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoac─â un r. ├«nn─âscut (ex. saliva╚Ťia la auzul unui sunet care precede administrarea hranei). A fost descoperit ├«n 1897 ╚Öi studiat sistematic de I.P. Pavlov. R. necondi╚Ťionat = reflex ├«nn─âscut. 3. Adj. (Despre un fenomen fiziologic) care are natura unui r. (I 2), care se bazeaz─â pe reflexe. II. S. n. Lucire, str─âlucire. ÔÖŽ Oglindire, reflectare.

Reflex dex online | sinonim

Reflex definitie

Intrare: reflex
reflex adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -flex