reflector definitie

11 definiții pentru reflector

REFLECTÓR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. – Din fr. réflecteur.
REFLECTÓR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. – Din fr. réflecteur.
REFLECTÓR, reflectoare, s. n. Parte a unui dispozitiv de iluminat destinat să formeze, prin reflexie, fasciculul de lumină care luminează un punct sau o suprafață; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. V. proiector. Cînd au pornit din nou în noaptea pădurii... un reflector îi primește, orbindu-i cu lumină verzuie. C. PETRESCU, Î. II 38. Întinseră hărțile, se sfătuiră, văzură unde a apărut reflectorul ultima dată și chibzuiră unde trebuie să apară la noapte. REBREANU, P. S. 63.
reflectór (re-flec-) s. n., pl. reflectoáre
reflectór s. n. (sil. -flec-), pl. reflectoáre
REFLECTÓR s.n. Aparat construit astfel încât să poată reflecta lumină, raze infraroșii sau ultraviolete etc. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; (p. ext.) proiector. [Cf. fr. réflecteur].
REFLECTÓR I. s. n. 1. dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită direcție fluxul luminos emis de sursa de lumină. 2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită. ◊ telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă. 3. (electr.) element component al unor antene, pentru a le mări directivitatea. II. s. m. personaj literar, purtătorul de cuvânt al autorului. (< fr. réflecteur)
REFLECTÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv pentru reflectarea luminii. 2) tehn. Dispozitiv cu ajutorul căruia se reflectă radiațiile într-o anumită direcție. /<fr. réflecteur
reflector a. care reflectează. ║ n. aparat ce servă a reflecta lumina.
*reflectór, -oáre adj. (fr. réflecteur, reflector, d. lat. refléctere, reflexum, a reflecta. Corect ar fi fost *reflexor, d. supinu reflexum, ca percusor d. percussum). Care reflectează: o suprafață reflectoare. S. n., pl. oare. Aparat care reflectează lumina (un disc neted concav saŭ și convex): reflectoru uneĭ lămpĭ. V. abajur.
reflector, reflectoare s. n. chelie.

reflector dex

Intrare: reflector
reflector substantiv neutru
  • silabisire: -flec-