Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru reflectare

REFLECT├ü, (1, 2) pers. 3 reflect─â, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) r─âsfr├ónge direc╚Ťia de propagare a luminii, a razelor de lumin─â, a undelor etc. la suprafa╚Ťa de separa╚Ťie a dou─â medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A g├óndi profund; a cugeta, a medita la... ÔÇô Din fr. refl├ęter, lat. reflectere, germ. reflektieren.
REFLECT├üRE, reflect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) reflecta ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se refer─â la esen╚Ťa raportului dintre subiect ╚Öi obiect, dintre con╚Ötiin╚Ť─â ╚Öi lumea exterioar─â. ÔÇô V. reflecta.
REFLECT├ü, (1, 2) pers. 3 refl├ęct─â, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) r─âsfr├ónge direc╚Ťia de propagare a luminii, a razelor de lumin─â, a undelor etc. la suprafa╚Ťa de separa╚Ťie a dou─â medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A g├óndi profund; a cugeta, a medita la... ÔÇô Din fr. refl├ęter, lat. reflectere, germ. reflektieren.[1]
REFLECT├üRE, reflect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) reflecta ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se refer─â la esen╚Ťa raportului dintre subiect ╚Öi obiect, dintre con╚Ötiin╚Ť─â ╚Öi lumea exterioar─â. ÔÇô V. reflecta.
REFLECT├ü, reflectez ╚Öi refl├ęct, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la lumin─â, unde, imagini) A schimba direc╚Ťia de propagare a luminii, a undelor, a imaginilor c├«nd ele ├«nt├«lnesc suprafa╚Ťa de separa╚Ťie a dou─â medii diferite, f─âr─â trecere dintr-un mediu ├«n cel─âlalt; a r─âsfr├«nge. Dar sticla poleit─â ├«l reflect─â amputat de deasupra genunchilor. C. PETRESCU, C. V. 46. Iar undele-i uimite, profunde ╚Öi b─âlaie Reflect─â-n ele ╚Ť─ârmii ÔÇô se-ntunec─â, se ╚Öterg. EMINESCU, O. IV 84. ÔŚŐ Fig. Ea reflect─â-n lumea-i clar─â toat─â Grecia m─ârea╚Ť─â. EMINESCU, O. IV 118. ÔŚŐ Refl. Ce s-o fi reflect├«nd oare ├«n lentilele acelor ochi mari ╚Öi bl├«nzi, cu irisul negru ca p─âcura. BART, S. M. 84. A nop╚Ťii stea r─âvars─â lumina p-a mea frunte ╚Öi raza-i se reflect─â pe limpede izvor. ALEXANDRESCU, M. 149. ÔÖŽ Refl. (Despre sunete) A se ├«ntoarce ├«n mediul ini╚Ťial dup─â ce s-a lovit de suprafa╚Ťa de separa╚Ťie a altui mediu; a se r─âsfr├«nge. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la un fenomen, un sentiment etc.) A oglindi, a reda. Au mai g─âsit ╚Öi c─â piesa nu reflect─â realitatea. BARANGA, I. 157. ÔŚŐ Refl. Multe condi╚Ťii sociale... produc... anumite caractere... care se reflecteaz─â ├«n art─â. GHEREA, ST. CR. III 363. 3. Intranz. (Uneori urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗ sau ┬źasupra┬╗) A se g├«ndi, a cugeta, a medita. St─âtea pe gunoi ╚Öi reflecta ad├«nc. CARAGIALE, O. III 21.
REFLECT├üRE, reflect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) reflecta ╚Öi rezultatul ei; r─âsfr├«ngere, oglindire. Reflectarea ceriului ├«nstelat ├«ntr-un strop de rou─â. EMINESCU, N. 32. ÔŚŐ Fig. Nu mai avea dureri, nici bucurii, dec├«t acele ale copilului ei. Sufletul ei ├«ntreg era o reflectare umbroas─â ╚Öi trist─â a sufletului s─âu de copil. EMINESCU, N. 41.
reflectá1 (a ~) (a gândi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 reflecteáză
reflect├í2 (a ~) (a r─âsfr├ónge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refl├ęct─â
reflectáre (re-flec-) s. f., g.-d. art. reflectắrii; pl. reflectắri
reflect├í vb. (sil. -flec-), (a g├óndi) ind. prez. 1 sg. reflect├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reflecte├íz─â, (a r─âsfr├ónge, a oglindi) ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. refl├ęct─â
reflectáre s. f. (sil. -flec-), g.-d. art. reflectării; pl. reflectări
REFLECT├ü vb. 1. (FIZ.) a se ├«ntoarce, a se r─âsfr├ónge, a se repercuta, a reveni, (├«nv.) a se refr├ónge. (Unda sonor─â se ~ la ├«nt├ólnirea unui obstacol.) 2. v. oglindi. 3. a ├«nf─â╚Ťi╚Öa, a oglindi, a reprezenta. (Un articol care ~ realitatea.) 4. v. chibzui.
REFLECT├üRE s. 1. v. reflexie. 2. v. oglindire. 3. (concr.) imagine. (~ cuiva ├«ntr-o oglind─â.) 4. ├«nf─â╚Ťi╚Öare, oglindire, reprezentare. (~ realit─â╚Ťii ├«n art─â.) 5. v. proiec╚Ťie. 6. v. cugetare.
REFLECT├ü vb. I. 1. tr., refl. (Despre sunete, lumin─â etc.) A (se) r─âsfr├ónge. ÔÖŽ tr. (Fig.) A oglindi, a exprima; a reda. 2. intr. A g├óndi, a cugeta, a medita. [P.i. refl├ęct ╚Öi -tez. / cf. fr. refl├ęter, lat. reflectere].
REFLECT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) reflecta ╚Öi rezultatul ei; r─âsfr├óngere, oglindire; redare. ÔÖŽ Categorie filozofic─â exprim├ónd esen╚Ťa rela╚Ťiei dintre materie ╚Öi con╚Ötiin╚Ť─â, privit─â sub raport gnoseologic; procesul de cunoa╚Ötere a lumii de c─âtre om. [< reflecta].
REFLECT├ü vb. I. tr., refl. (despre sunete, lumin─â etc.) a (se) r─âsfr├ónge. II. tr. (fig.) a oglindi, a exprima (un sentiment, un fenomen etc.). III. intr. a g├óndi, a cugeta, a media. (< fr. refl├ęter, lat. reflectere, germ. reflektieren)
REFLECT├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a (se) reflecta. ÔŚŐ (arte) redare, oglindire transfigurat─â a realit─â╚Ťii. ÔŚŐ categorie a filosofiei care exprim─â esen╚Ťa rela╚Ťiei dintre materie ╚Öi con╚Ötiin╚Ť─â, privit─â sub raport gnoseologic. (< reflecta)
A REFLECT├ü1 refl├ęct tranz. 1) A face s─â se reflecte. Oglinda reflect─â obiectele. 2) fig. (g├ónduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugr─âvi. Fa╚Ťa sa nu reflect─â nimic. 3) A reda prin mijloace artistice; a oglindi; a ├«nf─â╚Ťi╚Öa; a reprezenta. /<fr. refl├ęter, lat. reflectere, germ. reflektieren
A SE REFLECT├ü m─â refl├ęct intranz. 1) (despre raze, unde, sunete etc.) A se ├«ntoarce ├«n mediul ini╚Ťial dup─â contactul cu alt mediu. 2) (despre fiin╚Ťe sau despre obiecte) A-╚Öi proiecta imaginea (pe o suprafa╚Ť─â lucioas─â). 3) (despre st─âri, ac╚Ťiuni etc.) A-╚Öi g─âsi expresia; a se oglindi; a se r─âsfr├ónge. /<fr. refl├ęter, lat. reflectere, germ. reflektieren
A REFLECT├ü2 ~├ęz intranz. A g├óndi mult ╚Öi profund; a cugeta; a medita; a chibzui; a contempla. /<fr. refl├ęter, lat. reflectere, germ. reflektieren
reflectà v. 1. a răsfrânge lumina sau coloarea; 2. a cugeta matur asupra unui lucru; 3. a se oglindi: sufletul se reflectă în ochi.
*refl├ęct ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (fr. refl├ęter [╚Öi r├ęfl├ęchir] ╚Öi lat. refl├ęctere). Resfr├«ng, arunc ├«napo─ş lumina sa┼ş coloarea: oglinda reflect─â lumina. Oglindesc: lacu reflect─â copaci─ş. Fig. Cuget mult la un lucru: dup─â ce am ma─ş reflectat, am renun╚Ťat la plecare. V. refl. M─â r─âsfr├«ng: lumina se reflect─â pe p─ârete. M─â oglindesc: sufletu se reflect─â ├«n och─ş, plopi─ş se reflect─â ├«n ap─â.
REFLECTA vb. 1. (FIZ.) a se ├«ntoarce, a se r─âsfr├«nge, a se repercuta, a reveni, (├«nv.) a se refr├«nge. (Unda sonor─â se ~ la ├«nt├«lnirea unui obstacol.) 2. a se oglindi, a se proiecta, a se r─âsfr├«nge, (ast─âzi rar) a se prevedea, a se str─âvedea, (├«nv.) a se mira, (fig.) a se sc─âlda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 3. a ├«nf─â╚Ťi╚Öa, a oglindi, a reprezenta. (Arta ~ realitatea.) 4. a chibzui, a cugeta, a g├«ndi, a judeca, a medita, a ra╚Ťiona, (├«nv.) a meditarisi, a m├«ndri, a rezona, a semui. (Vrea s─â ~ ├«n lini╚Öte.)
REFLECTARE s. 1. (FIZ.) ├«ntoarcere, r─âsfr├«ngere, reflexie, repercutare. (~ unei unde.) 2. oglindire, proiectare, r─âsfr├«ngere, reflex, (├«nv.) reflect. (~ ├«n ap─â a stelelor.) 3. (concr.) imagine. (~ cuiva ├«ntr-o oglind─â.) 4. ├«nf─â╚Ťi╚Öare, oglindire, reprezentare. (~ realit─â╚Ťii ├«n art─â.) 5. oglindire, proiec╚Ťie. (Ieronim e ~ idealizat─â a lui Eminescu ├«nsu╚Öi.) 6. cugetare, g├«ndire, meditare, medita╚Ťie, reflec╚Ťie, reflexie, (├«nv.) schepsis. (O ~ ad├«nc─â.)

Reflectare dex online | sinonim

Reflectare definitie

Intrare: reflectare
reflectare substantiv feminin
  • silabisire: -flec-
Intrare: reflecta (1 reflectez)
reflecta 1 reflectez verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -flec-
Intrare: reflecta (3 reflect─â)
reflecta 3 reflect─â verb grupa I conjugarea I