Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru reflec╚Ťiune

REFL├ëC╚ÜIE, reflec╚Ťii, s. f. 1. Meditare, cugetare, g├óndire, reflexie (2). 2. Reflexie (1). [Var.: reflec╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. r├ęflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion (dup─â reflecta).
REFLEC╚ÜI├ÜNE s. f. v. reflec╚Ťie.
REFL├ëC╚ÜIE, reflec╚Ťii, s. f. 1. Meditare, cugetare, g├óndire, reflexie (2). 2. Reflexie (1). [Var.: reflec╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. r├ęflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion (dup─â reflecta).
REFLEC╚ÜI├ÜNE s. f. v. reflec╚Ťie.
REFL├ëC╚ÜIE, reflec╚Ťii, s. f. 1. Meditare, cugetare, g├«ndire. Eminescu introdusese reflec╚Ťia filozofic─â ╚Öi lirismul ├«n proz─â. VIANU, A. P. 170. C├«te reflec╚Ťii nu ne cuprind ├«n fa╚Ťa acestui dureros sf├«r╚Öit. VLAHU╚Ü─é, O. A. 238. Omul se mi╚Öc─â ├«nt├«i la ├«nt├«mpl─âri, ╚Öi apoi vin reflec╚Ťiile. RUSSO, S. 26. 2. Reflexie (2). ÔÇô Variant─â: reflec╚Ťi├║ne, reflec╚Ťiuni (EMINESCU, N. 33), s. f.
REFLEC╚ÜI├ÜNE s. f. v. reflec╚Ťie.
refl├ęc╚Ťie (cugetare) (re-flec-╚Ťi-e) s. f., art. refl├ęc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. refl├ęc╚Ťiei; pl. refl├ęc╚Ťii, art. refl├ęc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
refl├ęc╚Ťie s. f. (sil. -flec-╚Ťi-e), art. refl├ęc╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. refl├ęc╚Ťiei; pl. refl├ęc╚Ťii, art. refl├ęc╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
refl├ęc╚Ťie (cugetare) (re-flec-╚Ťi-e) s. f., art. refl├ęc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. refl├ęc╚Ťiei; pl. refl├ęc╚Ťii, art. refl├ęc╚Ťiile (-╚Ťi-i-) (DOOM2, 2005)
REFLÉCȚIE s. 1. v. cugetare. 2. v. părere.
REFL├ëC╚ÜIE s.f. 1. Cugetare, medita╚Ťie, g├óndire. 2. Reflexie (1). [Gen. -iei, var. reflec╚Ťiune s.f. / cf. fr. r├ęflexion, lat. reflexio].
REFLEC╚ÜI├ÜNE s.f. v. reflec╚Ťie.
REFL├ëC╚ÜIE s. f. medita╚Ťie, cugetare. ÔŚŐ (fil.) cunoa╚Ötere a proceselor care se petrec ├«n─âuntrul con╚Ötiin╚Ťei; ├«ntoarcere a con╚Ötiin╚Ťei asupra ei ├«nse╚Öi. (< fr. r├ęflexion, lat. reflexio, germ. Reflexion)
REFL├ëC╚ÜIE ~i f. Proces de examinare profund─â a unei idei, situa╚Ťii sau probleme; cugetare ad├ónc─â; medita╚Ťie. [G.-D. reflec╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. r├ęflexion, lat. reflexio, ~onis, germ. Reflexion
*reflexi├║ne f. (lat. refl├ęxio, -├│nis. V. inflexiune). Fiz. Aruncarea lumini─ş sa┼ş a undelor sonore ├«napo─ş sa┼ş ├«n alt─â direc╚Ťiune (repercusiune, eco┼ş). Ungh─ş de reflexiune, ungh─şu pe care-l face normala la punctu de inciden╚Ť─â cu raza reflectat─â (V. inciden╚Ť─â). Ac╚Ťiunea de a cugeta din no┼ş ╚Öi serios la lucru. Cugetare (rezultat─â din aceast─â reflexiune): o culegere de reflexiun─ş. A face reflexiun─ş pe socoteala cu─şva, a te g├«ndi la el apreciindu-l ironic. ÔÇô ╚śi -├ęxie. Fals -├ęc╚Ťie.
REFLEC╚ÜIE s. 1. cugetare, g├«ndire, meditare, medita╚Ťie, reflectare, reflexie, (├«nv.) schepsis. (O ad├«nc─â ~ asupra...) 2. considera╚Ťie, considerent, constatare, idee, observare, observa╚Ťie, opinie, p─ârere, reflexie, remarc─â. (C├«teva ~ asupra...)

Reflec╚Ťiune dex online | sinonim

Reflec╚Ťiune definitie

Intrare: reflec╚Ťie
reflec╚Ťiune
reflec╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -flec-╚Ťi-e