reflecție definitie

16 definiții pentru reflecție

REFLÉCȚIE, reflecții, s. f. 1. Meditare, cugetare, gândire, reflexie (2). 2. Reflexie (1). [Var.: reflecțiúne s. f.] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion (după reflecta).
REFLECȚIÚNE s. f. v. reflecție.
REFLÉCȚIE, reflecții, s. f. 1. Meditare, cugetare, gândire, reflexie (2). 2. Reflexie (1). [Var.: reflecțiúne s. f.] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion (după reflecta).
REFLECȚIÚNE s. f. v. reflecție.
REFLÉCȚIE, reflecții, s. f. 1. Meditare, cugetare, gîndire. Eminescu introdusese reflecția filozofică și lirismul în proză. VIANU, A. P. 170. Cîte reflecții nu ne cuprind în fața acestui dureros sfîrșit. VLAHUȚĂ, O. A. 238. Omul se mișcă întîi la întîmplări, și apoi vin reflecțiile. RUSSO, S. 26. 2. Reflexie (2). – Variantă: reflecțiúne, reflecțiuni (EMINESCU, N. 33), s. f.
REFLECȚIÚNE s. f. v. reflecție.
reflécție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflécția (-ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (-ți-i-)
reflécție s. f. (sil. -flec-ți-e), art. reflécția (sil. -ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (sil. -ți-i-)
reflécție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflécția (-ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (-ți-i-) (DOOM2, 2005)
REFLÉCȚIE s. 1. v. cugetare. 2. v. părere.
REFLÉCȚIE s.f. 1. Cugetare, meditație, gândire. 2. Reflexie (1). [Gen. -iei, var. reflecțiune s.f. / cf. fr. réflexion, lat. reflexio].
REFLECȚIÚNE s.f. v. reflecție.
REFLÉCȚIE s. f. meditație, cugetare. ◊ (fil.) cunoaștere a proceselor care se petrec înăuntrul conștiinței; întoarcere a conștiinței asupra ei înseși. (< fr. réflexion, lat. reflexio, germ. Reflexion)
REFLÉCȚIE ~i f. Proces de examinare profundă a unei idei, situații sau probleme; cugetare adâncă; meditație. [G.-D. reflecției; Sil. -ți-e] /<fr. réflexion, lat. reflexio, ~onis, germ. Reflexion
*reflexiúne f. (lat. refléxio, -ónis. V. inflexiune). Fiz. Aruncarea luminiĭ saŭ a undelor sonore înapoĭ saŭ în altă direcțiune (repercusiune, ecoŭ). Unghĭ de reflexiune, unghĭu pe care-l face normala la punctu de incidență cu raza reflectată (V. incidență). Acțiunea de a cugeta din noŭ și serios la lucru. Cugetare (rezultată din această reflexiune): o culegere de reflexiunĭ. A face reflexiunĭ pe socoteala cuĭva, a te gîndi la el apreciindu-l ironic. – Și -éxie. Fals -écție.
REFLECȚIE s. 1. cugetare, gîndire, meditare, meditație, reflectare, reflexie, (înv.) schepsis. (O adîncă ~ asupra...) 2. considerație, considerent, constatare, idee, observare, observație, opinie, părere, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra...)

reflecție dex

Intrare: reflecție
reflecțiune
reflecție substantiv feminin
  • silabisire: -flec-ți-e