REFERÁT, referate,
s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). – Din
germ. Referat. REFERÍ, refér,
vb. IV.
1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata.
2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [
Var.: (
1)
referá vb. I] – Din
germ. referieren, fr. référer. REFERÁT, referate,
s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o soluție). – Din
germ. Referat. REFERÍ, refér,
vb. IV.
1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata.
2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [
Var.: (
1)
referá vb. I] – Din
germ. referieren, fr. référer. REFERÁT, referate,
s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unui studiu, a unei activități etc. Secretarul adjunct al Comitetului ținuse un referat special. MIHALE, O. 484. Fac un mic referat asupra volumului cetit. SAHIA, U.R.S.S. 129. ♦ Raport scris (uneori numai de cîteva rînduri) pe marginea unei cereri, a unui act etc.
REFERÍ, refér,
vb. IV.
1. Intranz. (Și în forma refera; adesea urmat de determinări introduse prin
prep. «despre», «asupra» etc.) A face un referat; a raporta, a da referințe, a relata. Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară... O seară întreagă a trebuit să refere familiei Gavrilaș. REBREANU, R. I 178.
2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. «la») A se raporta (la ceva sau la cineva), a viza (ceva sau pe cineva). Ar putea să întîmpine unii din aceia la care mă refer la începutul acestei comunicări că totuși la noi se cetește. SADOVEANU, E. 23. – Forme gramaticale:
prez. ind. pers. 3 referă,
prez. conj. pers. 3 refere. – Variantă:
referá vb. I.
referát s. n.,
pl. referáte
referí1 (a ~) vb.,
ind. prez. 3 reféră,
imperf. 3
sg. refereá;
conj. prez. 3 să refére
referí2 (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3 se reféră,
imperf. 3
sg. se refereá;
conj. prez. 3 să se refére
referát s. n., pl. referáte referí vb., ind. prez. 1 sg. refér, 3 sg. și pl. reféră, imperf. 3 sg. refereá; conj. prez. 3 sg. și pl. refére REFERÁT s. v. dare de seamă. REFERÍ vb. 1. a privi, a se raporta, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se raporta, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se raporta, (înv.) a se provoca, a se provăcălui. (La ce te ~?) 4. v. relata. REFERÁT s.n. Dare de seamă asupra unei activități, asupra unei cărți etc. ♦ Raport scurt făcut pe marginea unei cereri, a unui act etc. [Cf. fr. référé, germ. Referat].
REFERÍ vb. IV.
1. intr. A face un referat; a raporta.
2. refl. A viza, a se raporta (la ceva sau la cineva). [P.i. refér, conj. 3 -re, var. referá vb. I. / cf. fr. référer].
REFERÁT s. n. 1. dare de seamă asupra unei activități, a unei cărți etc. 2. raport scurt făcut pe marginea unei cereri, a unui act etc. (< germ. Referat)
REFERÍ vb. I. intr. a face un referat; a raporta. II.
refl. a se raporta la, a viza ceva sau pe cineva. (< fr. référer, germ. refereren)
referí (refér, referít), vb. – A raporta. –
Var. refera.
Fr. référer. –
Der. referat,
s. n., din
fr. référé; referendar,
s. m. (referent; cleric trimis de un patriarh în misiune pe lîngă domnitor), din mgr. ῥεφερεντάριος, și modern din
fr. référendaire; referență,
s. f., din
fr. référence; referitor,
adj. (care se referă la ceva sau la cineva).
REFERÁT ~e n. 1) Comunicare publică care prezintă o expunere desfășurată a unei teme. ~ la congres. 2) Prezentare scurtă (orală sau scrisă) a unei publicații. 3) Raport scurt, scris pe marginea unei cereri, prin care se propune o soluție. /<germ. Referat A REFERÍ refér intranz. rar A face un referat. /<germ. referieren, fr. référer A SE REFERÍ mă refér intranz. 1) (despre persoane) A face trimitere. 2) A se alătura printr-un raport; a avea atribuție; a se raporta. /<germ. referieren, fr. référer referat n.
1. Jur. recurs la un judecător care statuează provizoriu asupra cazurilor urgente;
2. raport depus.
referì v. a (se) raporta la.
*refér, a
-á și (rar) a
-í v. tr. (lat. réfero, re-férre, fr. référer. – Referă, să refere. V.
con-fer). Raportez, atribuĭ: a referi la cineva onoarea unuĭ fapt; Raportez, fac raport, povestesc: a referi ministruluĭ cele constatate. V. refl. Mă raportez: mă refer la cele scrise de el. V.
relatez. *referát n., pl. e (fr. référé). Raport scris și depus.
REFERAT s. raport, situație, dare de seamă, (prin Transilv.) sămădaș, (înv.) doclad, otnoșenie, tacrir, (rusism înv.) predstavlenie. (A întocmit un ~ despre...) REFERI vb. 1. a privi, a se raporta, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se raporta, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se raporta, (înv.) a se provoca, a se provăcălui. (La ce te ~?) 4. a raporta, a relata. (A ~ despre...) referát-sintéză s. n. Referat care sintetizează ◊ „[Editorii] au întocmit un referat-sinteză.” Gaz. lit. 6 IV 67 p. 6 (din referat + sinteză)