refector definitie

2 intrări

14 definiții pentru refector

REFECTÓR s. n. v. refectoriu.
REFECTÓRIU, refectorii, s. n. Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.
REFECTÓR s. n. v. refectoriu.
REFECTÓRIU, refectorii, s. n. (Rar) Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.
REFECTÓR, refectoare, s. n. (Rar) Sală de mîncare într-un internat, într-o mănăstire etc.
refectóriu [riu pron. riu] s. n., art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (-ri-i-)
refectóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (sil. -ri-i-)
REFECTÓR s. v. trapeză.
REFECTÓR s.n. (Rar) Sală de mâncare, sufragerie comună într-o mănăstire, în internate et. [Var. refectoriu s.n. / < lat. refectorium, cf. fr. réfectoire].
REFECTÓRIU s.n. v. refector.
REFECTÓRIU s. n. sală de mese într-un internat, într-o mănăstire etc. (< lat. refectorium, fr. réfectoire)
refectoriu n. sală unde se mănâncă împreună, într’un colegiu.
*refectóriŭ n. (mlat. refectorium d. reficere, a reface; fr. réfectoire). Sofragerie (adică locu unde îțĭ refacĭ puterile mîncînd) la o școală, la o cazarmă ș. a.
REFECTOR s. trapeză, (înv.) trapezare, trapezărie. (~ unei mănăstiri.)[1]

refector dex

Intrare: refector
refector
Intrare: refectoriu
refector
refectoriu substantiv neutru
  • pronunție: -riu pr. -rĭu