Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru refector

REFECTÓR s. n. v. refectoriu.
REFECT├ôRIU, refectorii, s. n. Sal─â de m├óncare ├«ntr-un internat, ├«ntr-o m─ân─âstire etc. [Var.: refect├│r s. n.] ÔÇô Din fr. r├ęfectoire, lat. refectorium.
REFECTÓR s. n. v. refectoriu.
REFECT├ôRIU, refectorii, s. n. (Rar) Sal─â de m├óncare ├«ntr-un internat, ├«ntr-o m─ân─âstire etc. [Var.: refect├│r s. n.] ÔÇô Din fr. r├ęfectoire, lat. refectorium.
REFECTÓR, refectoare, s. n. (Rar) Sală de mîncare într-un internat, într-o mănăstire etc.
refect├│riu [riu pron. riu] s. n., art. refect├│riul; pl. refect├│rii, art. refect├│riile (-ri-i-)
refect├│riu s. n. [-riu pron. -riu], art. refect├│riul; pl. refect├│rii, art. refect├│riile (sil. -ri-i-)
REFECTÓR s. v. trapeză.
REFECT├ôR s.n. (Rar) Sal─â de m├óncare, sufragerie comun─â ├«ntr-o m─ân─âstire, ├«n internate et. [Var. refectoriu s.n. / < lat. refectorium, cf. fr. r├ęfectoire].
REFECTÓRIU s.n. v. refector.
REFECT├ôRIU s. n. sal─â de mese ├«ntr-un internat, ├«ntr-o m─ân─âstire etc. (< lat. refectorium, fr. r├ęfectoire)
refectoriu n. sal─â unde se m─ân├ónc─â ├«mpreun─â, ├«ntrÔÇÖun colegiu.
*refect├│ri┼ş n. (mlat. refectorium d. reficere, a reface; fr. r├ęfectoire). Sofragerie (adic─â locu unde ├«╚Ť─ş refac─ş puterile m├«nc├«nd) la o ╚Öcoal─â, la o cazarm─â ╚Ö. a.
REFECTOR s. trapeză, (înv.) trapezare, trapezărie. (~ unei mănăstiri.)[1]

Refector dex online | sinonim

Refector definitie

Intrare: refector
refector
Intrare: refectoriu
refector
refectoriu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu