refecat definitie

16 definiții pentru refecat

REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu ferăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o stofă, o pînză etc.) A coase cu refec, a tivi. Cămașa de borangic subțire și refecată cu bibiluri. FILIMON, C. 151. 2. A detașa cu ferăstrăul marginile teșite ale scîndurilor brute pentru a obține scînduri paralelipipedice.
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec, tivit. (Fig.) Îi jucau fără astîmpăr ochișorii vioi și refecați, sclipind de vicleană răutate. M. I. CARAGIALE, C. 45. Cu ochi bolboșați, Roșii refecați. PĂSCULESCU, L. P. 289.
refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă
refecá vb., ind. prez. 1 sg. reféc, 3 sg. și pl. refécă
REFECÁ vb. v. tivi.
REFECÁT adj. v. tivit.
refecá (reféc, át), vb. – A coase cu refec, a tivi. – Mr. arufec(are). Origine necunoscută. Der. din sl. (Cihac, II, 311) este cît se poate de improbabilă (Byhan 329). Din lat. refrĭcāre (Pușcariu 1426; REW 7159) sau *orĭfĭcāre < orĭfĭcium, cf. port. refegar (Candrea, GS, III, 426; Candrea; REW 7159N), sau din lat. *refĭccāre „a întări”, cf. it. ficcare (Tiktin) nu sînt convingătoare. – Der. refec, s. n. (cusătură de îmbinare, tiv; ceartă, dojană); refecătură, s. f. (însăilare, tiv).
A REFECÁ reféc tranz. (obiecte confecționate din materiale textile) A înzestra cu un refec; a tivi. /cf. lat. reficare
refecà v. a coase un refec. [Vechiu-rom. răfrecà = lat. REFRICARE].
2) reféc, a á v. tr. (poate din maĭ vechĭu răfrec, din *refrec. – Se conj. ca frec). Sud. Dupăcesc, înduplec, îndoĭ marginea pînzeĭ, peliĭ, hîrtiiĭ ș. a.: (un Jidan) cu pleoapele refecate (ChN. I, 56), un negru cu buzele groase și refecate (201), venea cu ochiĭ refecațĭ de la cîrcĭumă.
refeca vb. v. TIVI.
refecat adj. v. TIVIT.

refecat dex

Intrare: refeca (3 -ecă)
refeca 3 -ecă verb grupa I conjugarea I
Intrare: refeca (3 -eacă)
refeca 3 -eacă verb grupa I conjugarea I
Intrare: refecat
refecat adjectiv