Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru refecat

REFEC├ü, ref├ęc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A deta╚Öa cu fier─âstr─âul marginile te╚Öite ale sc├óndurilor brute, pentru a ob╚Ťine sc├ónduri paralelipipedice. ÔÇô Cf. lat. refricare.
REFEC├üT, -─é, refeca╚Ťi, -te, adj. Cusut cu refec. ÔÇô V. refeca.
REFEC├ü, ref├ęc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A deta╚Öa cu fer─âstr─âul marginile te╚Öite ale sc├óndurilor brute, pentru a ob╚Ťine sc├ónduri paralelipipedice. ÔÇô Cf. lat. refricare.
REFEC├üT, -─é, refeca╚Ťi, -te, adj. Cusut cu refec. ÔÇô V. refeca.
REFEC├ü, ref├ęc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o stof─â, o p├«nz─â etc.) A coase cu refec, a tivi. C─âma╚Öa de borangic sub╚Ťire ╚Öi refecat─â cu bibiluri. FILIMON, C. 151. 2. A deta╚Öa cu fer─âstr─âul marginile te╚Öite ale sc├«ndurilor brute pentru a ob╚Ťine sc├«nduri paralelipipedice.
REFEC├üT, -─é, refeca╚Ťi, -te, adj. Cusut cu refec, tivit. (Fig.) ├Äi jucau f─âr─â ast├«mp─âr ochi╚Öorii vioi ╚Öi refeca╚Ťi, sclipind de viclean─â r─âutate. M. I. CARAGIALE, C. 45. Cu ochi bolbo╚Öa╚Ťi, Ro╚Öii refeca╚Ťi. P─éSCULESCU, L. P. 289.
refec├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ref├ęc─â
refec├í vb., ind. prez. 1 sg. ref├ęc, 3 sg. ╚Öi pl. ref├ęc─â
REFECÁ vb. v. tivi.
REFECÁT adj. v. tivit.
refec├í (ref├ęc, ├ít), vb. ÔÇô A coase cu refec, a tivi. ÔÇô Mr. arufec(are). Origine necunoscut─â. Der. din sl. (Cihac, II, 311) este c├«t se poate de improbabil─â (Byhan 329). Din lat. refr─şc─üre (Pu╚Öcariu 1426; REW 7159) sau *or─şf─şc─üre < or─şf─şcium, cf. port. refegar (Candrea, GS, III, 426; Candrea; REW 7159N), sau din lat. *ref─şcc─üre ÔÇ×a ├«nt─âriÔÇŁ, cf. it. ficcare (Tiktin) nu s├«nt conving─âtoare. ÔÇô Der. refec, s. n. (cus─âtur─â de ├«mbinare, tiv; ceart─â, dojan─â); refec─âtur─â, s. f. (├«ns─âilare, tiv).
A REFEC├ü ref├ęc tranz. (obiecte confec╚Ťionate din materiale textile) A ├«nzestra cu un refec; a tivi. /cf. lat. reficare
refecà v. a coase un refec. [Vechiu-rom. răfrecà = lat. REFRICARE].
2) ref├ęc, a ├í v. tr. (poate din ma─ş vech─şu r─âfrec, din *refrec. ÔÇô Se conj. ca frec). Sud. Dup─âcesc, ├«nduplec, ├«ndo─ş marginea p├«nze─ş, peli─ş, h├«rtii─ş ╚Ö. a.: (un Jidan) cu pleoapele refecate (ChN. I, 56), un negru cu buzele groase ╚Öi refecate (201), venea cu ochi─ş refeca╚Ť─ş de la c├«rc─şum─â.
refeca vb. v. TIVI.
refecat adj. v. TIVIT.

Refecat dex online | sinonim

Refecat definitie

Intrare: refeca (3 -ec─â)
refeca 3 -ec─â verb grupa I conjugarea I
Intrare: refeca (3 -eac─â)
refeca 3 -eac─â verb grupa I conjugarea I
Intrare: refecat
refecat adjectiv