refecătură definitie

8 definiții pentru refecătură

REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.
REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.
REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Popular) Refec. (Cu pronunțare regională) Cusutura... este de două feluri: cu răfecătură, cînd se răsucește pînza distrămată și apoi se coasă... ori tivind. ȘEZ. IX 37.
refecătúră s. f., g.-d. art. refecătúrii; pl. refecătúri
refecătúră s. f., g.-d. art. refecătúrii; pl. refecătúri
REFECĂTÚRĂ s. v. refec, tiv, tivitură.
refecătúră f., pl. urĭ. Parte refecată, refec. Modu de a refeca, refec. – Vechĭ răfrec-.
refecătu s. v. REFEC. TIV. TIVITURĂ.

refecătură dex

Intrare: refecătură
refecătură substantiv feminin