Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru refacere

REF├üCE, ref├íc, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva r─âu f─âcut sau ├«n parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ÔÖŽ Refl. (Despre un ╚Ťesut) A se regenera. 2. A aduce din nou ├«n starea (de ├«nflorire) ├«n care a fost mai ├«nainte; a reconstrui. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) face din nou s─ân─âtos, a (se) ├«ntrema, a (se) ├«ns─ân─âto╚Öi. ÔÇô Pref. re- + face (dup─â fr. refaire).
REF├üCERE, refaceri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) reface ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie prin care o unitate militar─â este retras─â ├«n spatele liniei de lupt─â, pentru odihna trupelor ╚Öi pentru completarea efectivelor ╚Öi a armamentului. ÔÇô V. reface.
REF├üCE, ref├íc, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva r─âu f─âcut sau ├«n parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ÔÖŽ Refl. (Despre un ╚Ťesut) A se regenera. 2. A aduce din nou ├«n starea (de ├«nflorire) ├«n care a fost mai ├«nainte; a reconstrui. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) face din nou s─ân─âtos, a (se) ├«ntrema, a (se) ├«ns─ân─âto╚Öi. ÔÇô Re1- + face (dup─â fr. refaire).
REF├üCERE, refaceri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) reface ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie prin care o unitate militar─â este retras─â ├«n spatele liniei de lupt─â, pentru odihna trupelor ╚Öi pentru completarea efectivelor ╚Öi a armamentului. ÔÇô V. reface.
REF├üCE, ref├íc, vb. III. Tranz. 1. A face din nou (ceva r─âu f─âcut sau ├«n parte distrus); a drege, a repara. Muncitorii ├«╚Öi iau angajamentul ca ├«n 12 ore, cu experien╚Ťa pe care o au acum, s─â refac─â proba. BARANGA, I. 218. ÔŚŐ Fig. Avea-va el aceast─â putere uria╚Ö─â s─â refac─â totul din temelie, ├«n via╚Ťa lui at├«t de prost ├«nceput─â? GALACTION, O. I 127. Red─â-mi puterea biruin╚Ťii, Ref─â-m─â omul care-am fost. MACEDONSKI, O. I 38. 2. A aduce din nou ├«n starea (de ├«nflorire) ├«n care era mai ├«nainte; a reconstrui. M─ân─âstirea fu ars─â... la 1745, ref─âcut─â dup─â patru ani. IORGA, L. II 158. ÔŚŐ Refl. pas. Dup─â alungarea francezilor, Moscova s-a ref─âcut. STANCU, U.R.S.S. 99. ÔÖŽ Refl. A se face din nou s─ân─âtos, a se ├«ntrema, a se ├«nzdr─âveni, a se ├«ns─ân─âto╚Öi. Prin odihn─â s-a ref─âcut complet. 3. A preface, a schimba, a transforma. Crest─âturile p─âreau foarte vechi, fiindc─â scoar╚Ťa [copacilor] se ref─âcuse. GALACTION, O. I 210. Au imprimat o direc╚Ťie nou─â ├«ntregii psihologii... ┬źref─âc├«nd┬╗ toate capitolele. IBR─éILEANU, S. 224.
REF├üCERE, refaceri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) reface ╚Öi rezultatul ei; aducere din nou ├«n starea (de ├«nflorire) de mai ├«nainte, ac╚Ťiune de reconstruc╚Ťie; reconstruire. Se ├«nc─âp─â╚Ť├«neaz─â s─â cread─â c─â... r─âzboiul n-a dezl─ân╚Ťuit alte crize dec├«t deprecierea monetar─â ╚Öi problema refacerilor. C. PETRESCU, ├Ä. II 219. ÔÖŽ (├Än leg─âtur─â cu o lucrare, o cas─â etc.) Executare din nou, restaurare, reparare; reconstruire. ÔÖŽ Fig. (Cu privire la o persoan─â) ├Äns─ân─âto╚Öire, ├«ntremare. ÔÖŽ Opera╚Ťie prin care o unitate militar─â este retras─â ├«n spatele liniei de lupt─â, pentru odihna trupelor ╚Öi pentru completarea efectivelor, a armamentului.
ref├íce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ref├íc, 1 pl. ref├ícem, 2 pl. ref├íce╚Ťi; imper. refß║», neg. nu ref├íce; part. ref─âc├║t
refácere s. f., g.-d. art. refácerii; pl. refáceri
refáce vb. face
refácere s. f., pl. refáceri
REFÁCE vb. 1. v. repara. 2. v. restaura. 3. v. restabili. 4. v. modifica. 5. v. reconstitui. 6. v. reconstrui. 7. v. redresa. 8. v. înviora. 9. v. regenera. 10. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, v. însănătoși. 11. v. întrema.
REFÁCE vb. v. redistila.
REF├üCERE s. 1. v. repara╚Ťie. 2. v. restaurare. 3. v. restabilire. 4. v. modificare. 5. v. reconstituire. 6. (LINGV.) v. reconstruc╚Ťie. 7. v. redresare. 8. reconstruc╚Ťie. (Anii ~ii.) 9. v. ├«nviorare. 10. v. regenerare. 11. cre╚Ötere, regenerare. (~ unei unghii c─âzute.) 12. (MED.) ├«ndreptare, ├«nfiripare, v. ├«ns─ân─âto╚Öire. 13. v. ├«ntremare.
A se reface Ôëá a se vl─âgui
REF├üCE vb. III. tr. 1. A face din nou; a repara. 2. A reconstrui. ÔÖŽ tr., refl. (Fig.) A (se) face din nou s─ân─âtos, a (se) ├«ntrema. 3. A schimba, a transforma. [P.i. ref├íc. / < re- + face, dup─â fr. refaire].
REF├üCERE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) reface ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie prin care o unitate militar─â este adus─â ├«n spatele frontului pentru odihna trupelor ╚Öi pentru completarea efectivelor ╚Öi a armamentului. [< reface].
REFÁCE vb. I. tr. 1. a face din nou; a repara. 2. a reconstrui. 3. a schimba, a transforma. II. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. (după fr. refaire)
REF├üCERE s. f. ac╚Ťiunea de a (se) reface. ÔŚŐ opera╚Ťie prin care o unitate militar─â este adus─â ├«n spatele frontului pentru odihna trupelor ╚Öi pentru completarea efectivelor ╚Öi a armamentului. (< reface)
A REFÁCE refác tranz. 1) A face din nou. 2) A aduce la starea normală; a recompune; a reconstitui. /re- + a face
A SE REF├üCE m─â ref├íc intranz. 1) (despre un organism sau despre p─âr╚Ťi ale lui) A reveni la condi╚Ťia ini╚Ťial─â; a se restabili; a se regenera; a cre╚Öte. 2) (despre persoane) A-╚Öi rec─âp─âta starea normal─â (fizic─â sau/╚Öi moral─â); a se regenera; a se redresa. /re- + a se face
reface v. a face din nou ╚Öi mai bine, a ├«mbun─ât─â╚Ťi.
refacere f. reconstituire, reorganizare.
*ref├íc, -f─âc├║t, a -face v. tr. (re ╚Öi fac; fr. refaire). Fac ─şar, fac la loc, dreg, repar: ├«m─ş refac casa ars─â, s─ân─âtatea zdruncinat─â.
reface vb. v. REDISTILA.
REFACE vb. 1. a repara, (pop.) a drege, a me╚Öteri, a me╚Öterui, (├«nv. ╚Öi reg.) a meremetisi, (reg.) a r─âp─âlui. (A ~ o cas─â.) 2. a restaura, (├«nv. ╚Öi reg.) a meremetisi, a pre├«nnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 3. a restabili. (A ~ un circuit.) 4. a modifica, a preface, a prelucra, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 5. a ├«ntregi, a recompune, a reconstitui. (A ~ scheletul unui animal fosil.) 6. (LINGV.) a reconstitui, a reconstrui. (A ~ o form─â lexical─â primitiv─â.) 7. a (se) ├«ndrepta, a (se) normaliza, a (se) redresa, (├«nv. ╚Öi reg. fig.) a (se) scula. (Situa╚Ťia ├«ntreprinderii s-a ~ sub aspect economic.) 8. a (se) ├«nviora, a (se) redresa, a (se) restabili, (reg.) a (se) ├«nvio╚Öa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ dup─â r─âul avut.) 9. a cre╚Öte, a se regenera. (I s-a ~ unghia c─âzut─â.) 10. (MED.) a (se) ├«ndrepta, a (se) ├«nfiripa, a (se) ├«ns─ân─âto╚Öi, a (se) ├«ntrema, a (se) ├«nzdr─âveni, a (se) lecui, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) t─âm─âdui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. ╚Öi fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) s─ân─âto╚Öa, a (se) tocmi, a (se) zdr─âveni, (reg.) a (se) r─âzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. ╚Öi Transilv.) a (se) zvidui, (├«nv.) a (se) remedia, a (se) vr─âciui. (S-a ~ dup─â o lung─â boal─â.) 11. (MED.) a (se) fortifica, a (se) ├«ndrepta, a (se) ├«nfiripa, a (se) ├«nt─âri, a (se) ├«ntrema, a (se) ├«nzdr─âveni, a (se) reconforta, a (se) restabili, a (se) tonifica, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) ├«mputernici, (pop. ╚Öi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) zdr─âveni, (reg.) a (se) v├«njo╚Öa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ pu╚Ťin dup─â scarlatin─â.)
REFACERE s. 1. reparare, reparat, repara╚Ťie, (pop.) dregere, dres, (├«nv. ╚Öi reg.) meremet, meremetiseal─â, meremetisire, (reg.) r─âp─âluit, (prin Mold.) prefai, (├«nv.) meremetisit. (~ casei.) 2. restaurare, (├«nv. ╚Öi reg.) meremetiseal─â, meremetisire, pre├«nnoire. (~ unei cet─â╚Ťi.) 3. restabilire. (~ unui circuit electric.) 4. modificare, prefacere, prelucrare, schimbare, transformare. (~ unui text.) 5. ├«ntregire, recompunere, reconstituire, (rar) reconstitu╚Ťie. (~ p─âr╚Ťilor unui animal fosil.) 6. (LINGV.) reconstituire, reconstruc╚Ťie, (rar) reconstruire. (~ unei forme lexicale primitive.) 7. ├«ndreptare, normalizare, redresare, (├«nv. fig.) sculare, scul─âtoare. (~ situa╚Ťiei economice a unei ├«ntreprinderi.) 8. reconstruc╚Ťie. (Anii ~.) 9. ├«nviorare, redresare, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva dup─â un le╚Öin.) 10. (BIOL.) regenerare, regenerescen╚Ť─â, (├«nv.) regenera╚Ťie. (Proces de ~ a unui organ.) 11. cre╚Ötere, regenerare. (~ unei unghii c─âzute.) 12. (MED.) ├«ndreptare, ├«nfiripare, ├«ns─ân─âto╚Öire, ├«ntremare, ├«nzdr─âvenire, lecuire, restabilire, ridicare, t─âm─âduire, vindecare, (pop.) sculare, t─âm─âduial─â, (├«nv.) s─ân─âto╚Öare, t─âm─âduin╚Ť─â, vracevanie. (~ complet─â a bolnavului.) 13. (MED.) fortificare, ├«ndreptare, ├«nfiripare, ├«nt─ârire, ├«ntremare, ├«nzdr─âvenire, reconfortare, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (├«nv. ╚Öi pop.) ├«mputernicire. (~ cuiva dup─â o boal─â.)
REFACERE. Subst. Refacere, restaurare, restaura╚Ťie, renovare, renova╚Ťie, recondi╚Ťionare, redresare, restabilire; reparare, reparat, repara╚Ťie, dres (pop.); meremetiseal─â (├«nv. ╚Öi reg.), meremetisire (├«nv. ╚Öi reg.); depanare. Repara╚Ťie capital─â. Reconstruire, reconstruc╚Ťie, recl─âdire. Remediere, ├«ndreptare, corectare, retu╚Öare, retu╚Ö, corijare, transformare. C├«rpire, c├«rpeal─â, c├«rpitur─â, c├«rp─âceal─â (rar), peticire, peticit; pingelire, t─âlpuire, t─âlpuit; remaiere, remaiat; stopaj. Regenerare, re├«nviere, revenire; vindecare, t─âm─âduire, t─âm─âduial─â (pop.), ├«ns─ân─âto╚Öire, ├«ntremare, ├«nzdr├óvenire. Re- (reajustare; rebobinare; reeducare; reinstalare; re├«nnoire etc.). Restaurator; depanator; c├«rpaci; remaiez─â. Adj. Ref─âcut, renovat, recondi╚Ťionat, redresat, reparat, dres (pop.); meremetisit (├«nv. ╚Öi reg.); ├«ndreptat. Pingelit. Regenerat, vindecat, ├«ns─ân─âto╚Öit, ├«ntremat. Reparabil, remediabil, rectificabil, recuperabil. Vb. A reface, a restaura, a renova, a recondi╚Ťiona, a redresa, a restabili; a repara, a face o repara╚Ťie, a depana, a drege (pop. ╚Öi fam.), a meremetisi (├«nv. ╚Öi reg.), a face la loc, a aduce ├«n stare bun─â. A reconstrui, a recl─âdi. A remedia, a ├«ndrepta, a corecta, a rectifica, a retu╚Öa, a corija. A c├«rpi, a c├«rp├óci, a petici; a pingeli, a t─âlpui; a remaia; a stopa. A (se) regenera, a re├«nvia, a-╚Öi reveni, a se vindeca, a se t─âm─âdui, a se ├«ntrema, a se ├«ns─ân─âto╚Öi, a se ├«nzdr─âveni, a se face bine. Re- (a reajusta; a rebobina; a recalcula; a reeduca; a reinstala; a re├«nnoi; a re├«ntrema etc.). V. ├«ns─ân─âto╚Öire.

Refacere dex online | sinonim

Refacere definitie

Intrare: reface
reface verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: refacere
refacere substantiv feminin