refacere definitie

2 intrări

27 definiții pentru refacere

REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).
REFÁCERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface.
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Re1- + face (după fr. refaire).
REFÁCERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface.
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou (ceva rău făcut sau în parte distrus); a drege, a repara. Muncitorii își iau angajamentul ca în 12 ore, cu experiența pe care o au acum, să refacă proba. BARANGA, I. 218. ◊ Fig. Avea-va el această putere uriașă să refacă totul din temelie, în viața lui atît de prost începută? GALACTION, O. I 127. Redă-mi puterea biruinții, Refă-mă omul care-am fost. MACEDONSKI, O. I 38. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care era mai înainte; a reconstrui. Mănăstirea fu arsă... la 1745, refăcută după patru ani. IORGA, L. II 158. ◊ Refl. pas. După alungarea francezilor, Moscova s-a refăcut. STANCU, U.R.S.S. 99. ♦ Refl. A se face din nou sănătos, a se întrema, a se înzdrăveni, a se însănătoși. Prin odihnă s-a refăcut complet. 3. A preface, a schimba, a transforma. Crestăturile păreau foarte vechi, fiindcă scoarța [copacilor] se refăcuse. GALACTION, O. I 210. Au imprimat o direcție nouă întregii psihologii... «refăcînd» toate capitolele. IBRĂILEANU, S. 224.
REFÁCERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei; aducere din nou în starea (de înflorire) de mai înainte, acțiune de reconstrucție; reconstruire. Se încăpățînează să creadă că... războiul n-a dezlănțuit alte crize decît deprecierea monetară și problema refacerilor. C. PETRESCU, Î. II 219. ♦ (În legătură cu o lucrare, o casă etc.) Executare din nou, restaurare, reparare; reconstruire. ♦ Fig. (Cu privire la o persoană) Însănătoșire, întremare. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor, a armamentului.
refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút
refácere s. f., g.-d. art. refácerii; pl. refáceri
refáce vb. face
refácere s. f., pl. refáceri
REFÁCE vb. 1. v. repara. 2. v. restaura. 3. v. restabili. 4. v. modifica. 5. v. reconstitui. 6. v. reconstrui. 7. v. redresa. 8. v. înviora. 9. v. regenera. 10. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, v. însănătoși. 11. v. întrema.
REFÁCE vb. v. redistila.
REFÁCERE s. 1. v. reparație. 2. v. restaurare. 3. v. restabilire. 4. v. modificare. 5. v. reconstituire. 6. (LINGV.) v. reconstrucție. 7. v. redresare. 8. reconstrucție. (Anii ~ii.) 9. v. înviorare. 10. v. regenerare. 11. creștere, regenerare. (~ unei unghii căzute.) 12. (MED.) îndreptare, înfiripare, v. însănătoșire. 13. v. întremare.
A se reface ≠ a se vlăgui
REFÁCE vb. III. tr. 1. A face din nou; a repara. 2. A reconstrui. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. 3. A schimba, a transforma. [P.i. refác. / < re- + face, după fr. refaire].
REFÁCERE s.f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. [< reface].
REFÁCE vb. I. tr. 1. a face din nou; a repara. 2. a reconstrui. 3. a schimba, a transforma. II. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. (după fr. refaire)
REFÁCERE s. f. acțiunea de a (se) reface. ◊ operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. (< reface)
A REFÁCE refác tranz. 1) A face din nou. 2) A aduce la starea normală; a recompune; a reconstitui. /re- + a face
A SE REFÁCE mă refác intranz. 1) (despre un organism sau despre părți ale lui) A reveni la condiția inițială; a se restabili; a se regenera; a crește. 2) (despre persoane) A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se regenera; a se redresa. /re- + a se face
reface v. a face din nou și mai bine, a îmbunătăți.
refacere f. reconstituire, reorganizare.
*refác, -făcút, a -face v. tr. (re și fac; fr. refaire). Fac ĭar, fac la loc, dreg, repar: îmĭ refac casa arsă, sănătatea zdruncinată.
reface vb. v. REDISTILA.
REFACE vb. 1. a repara, (pop.) a drege, a meșteri, a meșterui, (înv. și reg.) a meremetisi, (reg.) a răpălui. (A ~ o casă.) 2. a restaura, (înv. și reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 3. a restabili. (A ~ un circuit.) 4. a modifica, a preface, a prelucra, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 5. a întregi, a recompune, a reconstitui. (A ~ scheletul unui animal fosil.) 6. (LINGV.) a reconstitui, a reconstrui. (A ~ o formă lexicală primitivă.) 7. a (se) îndrepta, a (se) normaliza, a (se) redresa, (înv. și reg. fig.) a (se) scula. (Situația întreprinderii s-a ~ sub aspect economic.) 8. a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) restabili, (reg.) a (se) învioșa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ după răul avut.) 9. a crește, a se regenera. (I s-a ~ unghia căzută.) 10. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 11. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puțin după scarlatină.)
REFACERE s. 1. reparare, reparat, reparație, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Mold.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 2. restaurare, (înv. și reg.) meremetiseală, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăți.) 3. restabilire. (~ unui circuit electric.) 4. modificare, prefacere, prelucrare, schimbare, transformare. (~ unui text.) 5. întregire, recompunere, reconstituire, (rar) reconstituție. (~ părților unui animal fosil.) 6. (LINGV.) reconstituire, reconstrucție, (rar) reconstruire. (~ unei forme lexicale primitive.) 7. îndreptare, normalizare, redresare, (înv. fig.) sculare, sculătoare. (~ situației economice a unei întreprinderi.) 8. reconstrucție. (Anii ~.) 9. înviorare, redresare, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.) 10. (BIOL.) regenerare, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 11. creștere, regenerare. (~ unei unghii căzute.) 12. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 13. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ cuiva după o boală.)
REFACERE. Subst. Refacere, restaurare, restaurație, renovare, renovație, recondiționare, redresare, restabilire; reparare, reparat, reparație, dres (pop.); meremetiseală (înv. și reg.), meremetisire (înv. și reg.); depanare. Reparație capitală. Reconstruire, reconstrucție, reclădire. Remediere, îndreptare, corectare, retușare, retuș, corijare, transformare. Cîrpire, cîrpeală, cîrpitură, cîrpăceală (rar), peticire, peticit; pingelire, tălpuire, tălpuit; remaiere, remaiat; stopaj. Regenerare, reînviere, revenire; vindecare, tămăduire, tămăduială (pop.), însănătoșire, întremare, înzdrâvenire. Re- (reajustare; rebobinare; reeducare; reinstalare; reînnoire etc.). Restaurator; depanator; cîrpaci; remaieză. Adj. Refăcut, renovat, recondiționat, redresat, reparat, dres (pop.); meremetisit (înv. și reg.); îndreptat. Pingelit. Regenerat, vindecat, însănătoșit, întremat. Reparabil, remediabil, rectificabil, recuperabil. Vb. A reface, a restaura, a renova, a recondiționa, a redresa, a restabili; a repara, a face o reparație, a depana, a drege (pop. și fam.), a meremetisi (înv. și reg.), a face la loc, a aduce în stare bună. A reconstrui, a reclădi. A remedia, a îndrepta, a corecta, a rectifica, a retușa, a corija. A cîrpi, a cîrpâci, a petici; a pingeli, a tălpui; a remaia; a stopa. A (se) regenera, a reînvia, a-și reveni, a se vindeca, a se tămădui, a se întrema, a se însănătoși, a se înzdrăveni, a se face bine. Re- (a reajusta; a rebobina; a recalcula; a reeduca; a reinstala; a reînnoi; a reîntrema etc.). V. însănătoșire.

refacere dex

Intrare: reface
reface verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: refacere
refacere substantiv feminin