Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru refacție

REFÁCȚIE, refacții, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru mărfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micșorându-și astfel valoarea. 2. (În sintagma) Refacția căii = înlocuirea elementelor componente ale unei căi ferate ca urmare a uzurii sau scăderii siguranței de funcționare. – Din fr. réfaction.
REFÁCȚIE, refacții, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru mărfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micșorându-și astfel valoarea. 2. (În sintagma) Refacția căii = înlocuirea elementelor componente ale unei căi ferate ca urmare a uzurii sau scăderii siguranței de funcționare. – Din fr. réfaction.
refácție (reducere a taxelor vamale) (-ți-e) s. f., art. refácția (-ți-a), g.-d. art. refácției; pl. refácții, art. refácțiile (-ți-i-)
refácție s. f. (sil. -ți-e), art. refácția (sil. -ți-a), g.-d. art. refácției; pl. refácții, art. refácțiile (sil. -ți-i-)
REFÁCȚIE s.f. 1. Reducere a prețului unei mărfi în caz că aceasta, la livrare, nu corespunde condițiilor convenite. 2. Reconstruirea unei linii de cale ferată când șinele acesteia au suferit o uzură peste limita admisibilă. [Gen. -iei. / < fr. réfaction].
REFÁCȚIE s. f. 1. reducere a prețului unei mărfi în caz că aceasta, la livrare, nu corespunde condițiilor contractuale. 2. diferență pe care căile ferate o încasează inițial în plus și pe care o restituie în urma postcalculației de transport. 3. înlocuire a elementelor unei căi ferate când acestea au suferit o uzură peste limita admisibilă. (< fr. réfaction)

Refacție dex online | sinonim

Refacție definitie

Intrare: refacție
refacție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e