REEXPOZÍȚIE, reexpoziții, s. f. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă. – Din fr. réexposition.

REEXPOZÍȚIE, reexpoziții, s. f. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă. [Pr.: re-ex-] – Din fr. réexposition.

reexpozíție (-ți-e) s. f., art. reexpozíția (-ți-a), g.-d. art. reexpozíției; pl. reexpozíții, art. reexpozíțiile (-ți-i-)

reexpozíție s. f., pl. reexpozíții

REEXPOZÍȚIE s. (MUZ.) repriză.

REEXPOZÍȚIE s.f. Repriză (4) [în DN]. [Gen. -iei, var. reexpozițiune s.f. / < fr. réexposition].

REEXPOZÍȚIE s. f. (muz.) repetare a expoziției în forma de sonată clasică; (impr.) repriză (4). (< fr. réexposition)

REEXPOZIȚIE s. (MUZ.) repriză.

reexpoziție, repetarea expoziției* (marcată în partitură* printr-o dublă bară*) în forma de sonată* clasică. În mod greșit identificată cu repriza*.