REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-gza-] – V. reexamina.

REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re1- + examina.

REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-] – V. reexamina.

REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou un candidat (cînd primul examen n-a fost concludent). Elevul trebuie reexaminat. ♦ A cerceta, a lua din nou sub observație. A reexamina valorile literare anterioare.

REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. Reexaminarea elevilor. ♦ Cercetare, studiere, discutare din nou (a unei probleme, a unei chestiuni etc.).

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexamináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. reexaminắrii; pl. reexaminắri

reexaminá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. reexaminéz, 3 sg. și pl. reexamineáză

reexamináre s. f., pl. reexaminări

REEXAMINÁ vb. a reasculta. (A ~ un candidat, un student.)

REEXAMINÁRE s. reascultare. (~ unui student.)

REEXAMINÁ vb. I. tr. A examina din nou. ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție (o problemă etc.). [Cf. fr. réexaminer].

REEXAMINÁRE s.f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei; nouă examinare. [< reexamina].

REEXAMINÁ vb. tr. 1. a examina din nou pe cineva. 2. a cerceta, a studia, a lua din nou în discuție (o problemă). (< fr. réexaminer)

A REEXAMINÁ ~éz tranz. 1) (elevi, studenți etc.) A examina din nou. 2) (probleme, lucrări etc.) A cerceta din nou; a verifica încă o dată; a revedea; a revizui. [Sil. re-e-xa-] /re- + a examina

REEXAMINA vb. a reasculta. (A ~ un candidat, un student.)

REEXAMINARE s. reascultare. (~ unui student.)

REEXAMINÁRE (< reeexamina) s. f. Faptul de a a reexamina. ♦ (Dr.) O nouă examinare a litigiului arbitral de către organul care a pronunțat hotărârea, după desființarea ei de către același organ, dacă părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat la arbitrare ori ele prezintă acte noi de natură să ducă la schimbarea soluției.