Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru reescontare

REESCONT├ü, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o banc─â) A vinde cambii unei b─ânci, ├«nainte de scaden╚Ť─â, ├«n scopul acceler─ârii rota╚Ťiei capitalului ╚Öi al l─ârgirii plasamentelor; a efectua un reescont. ÔÇô Din fr. r├ęescompter.
REESCONT├üRE, reescont─âri, s. f. (Fin.) Ac╚Ťiunea de a reesconta ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: re-es-] ÔÇô V. reesconta.
REESCONT├ü, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o banc─â) A vinde cambii unei b─ânci, ├«nainte de scaden╚Ť─â, ├«n scopul acceler─ârii rota╚Ťiei capitalului ╚Öi al l─ârgirii plasamentelor; a efectua un reescont. ÔÇô Din fr. r├ęescompter.
REESCONT├üRE, reescont─âri, s. f. (Fin.) Ac╚Ťiunea de a reesconta ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: re-es-] ÔÇô V. reesconta.
reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză
reescontáre s. f., g.-d. art. reescontắrii; pl. reescontắri
reescont├í vb. (sil. re-es-), ind. prez. 1 sg. reescont├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reesconte├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. reescont├ęze
reescontáre s. f. (sil. re-es-), g.-d. art. reescontării; pl. reescontări
REESCONTÁRE s. (FIN.) reescont.
REESCONT├ü vb. I. tr. (Fin.; ├«n capitalism) A efectua un reescont. [Pron. -re-es-. / < fr. r├ęescompter].
REESCONT├ü vb. tr. a efectua un reescont. (< fr. r├ęescompter)
A REESCONT├ü ~├ęz tranz. A efectua un reescont. /<fr. r├ęescompter
REESCONTARE s. (FIN.) reescont.

Reescontare dex online | sinonim

Reescontare definitie

Intrare: reesconta
reesconta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-es-
Intrare: reescontare
reescontare substantiv feminin
  • silabisire: re-es-