reescontare definitie

2 intrări

13 definiții pentru reescontare

REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.
REESCONTÁRE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta.
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.
REESCONTÁRE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta.
reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză
reescontáre s. f., g.-d. art. reescontắrii; pl. reescontắri
reescontá vb. (sil. re-es-), ind. prez. 1 sg. reescontéz, 3 sg. și pl. reesconteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. reescontéze
reescontáre s. f. (sil. re-es-), g.-d. art. reescontării; pl. reescontări
REESCONTÁRE s. (FIN.) reescont.
REESCONTÁ vb. I. tr. (Fin.; în capitalism) A efectua un reescont. [Pron. -re-es-. / < fr. réescompter].
REESCONTÁ vb. tr. a efectua un reescont. (< fr. réescompter)
A REESCONTÁ ~éz tranz. A efectua un reescont. /<fr. réescompter
REESCONTARE s. (FIN.) reescont.

reescontare dex

Intrare: reesconta
reesconta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-es-
Intrare: reescontare
reescontare substantiv feminin
  • silabisire: re-es-