reeditare definitie

2 intrări

20 definiții pentru reeditare

REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.
REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.
REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc. Editura de Stat reeditează pe toți clasicii noștri. ♦ A scoate o nouă ediție a operelor sau a unor opere ale unui scriitor. Vechi poeți naționali au fost scoși din uitare, reeditați. SADOVEANU, E. 189. 2. Fig. A pune din nou în circulație (o idee, o concepție etc., de obicei greșită); a face să reapară ceva, a relua, a repeta (într-o nouă versiune). Din nefericire însă, idila rurală reedita tot pe Rodica de mucava a lui Alecsandri. SADOVEANU, E. 9. Caracterizînd acum pe domnul ucis, Radu Popescu nu mai crede că trebuie să reediteze laudele fără rezerve. IORGA, L. I 187.
REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei. Titlul exact este «Limba în circulațiune»... eu am folosit-o în reeditarea, sub formă de texte alese, a lui J. Byck. GRAUR, F. L. 6.
reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză
reeditáre s. f., g.-d. art. reeditắrii; pl. reeditắri
reeditá vb., ind. prez. 1 sg. reeditéz, 3 sg. și pl. reediteáză
reeditáre s. f., pl. reeditări
REEDITÁ vb. 1. v. republica. 2. repeta. (A ~ performanța de anul trecut.)
REEDITÁRE s. 1. v. republicare. 2. repetare. (~ unei performanțe.)
REEDITÁ vb. I. tr. 1. A retipări, a publica o carte etc. într-o nouă ediție. 2. (Fig.) A repune în circulație, a readuce în discuție (o idee, o concepție etc.). [Cf. fr. rééditer].
REEDITÁRE s.f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei. [< reedita].
REEDÍTÁ vb. tr. 1. a edita din nou, a publica într-o nouă ediție; a retipări. 2. (fig.) a readuce în discuție. (< fr. rééditer)
A REEDITÁ ~éz tranz. 1) (lucrări, opere etc.) A edita din nou; a publica într-o nouă ediție; a republica; a retipări. 2) fig. (afirmații, idei, concepții) A repune în circulație. [Sil. -re-e-] /<fr. rééditer
reedità v. 1 a face o nouă edițiune a unei opere; 2. a repeta din nou un lucru.
*reeditéz v. tr. (re- și editez; fr. rééditer). Editez ĭar.
REEDITA vb. 1. a reimprima, a republica, a retipări. (A ~ operele cuiva.) 2. a repeta. (A ~ performanța de anul trecut.)
REEDITARE s. 1. reimprimare, republicare, retipărire. (~ operelor cuiva.) 2. repetare. (~ unei performanțe.)

reeditare dex

Intrare: reedita
reedita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reeditare
reeditare substantiv feminin