Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru reeditare

REEDIT├ü, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica ├«ntr-o nou─â edi╚Ťie o lucrare, o oper─â etc.; a scoate o nou─â edi╚Ťie a operelor unui scriitor, a retip─âri. 2. Fig. A readuce ├«n discu╚Ťie, a pune din nou ├«n circula╚Ťie, a relua, a repeta o idee, o concep╚Ťie etc. (gre╚Öit─â). [Pr.: re-e-] ÔÇô Din fr. r├ęediter.
REEDIT├üRE, reedit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reedita ╚Öi rezultatul ei; retip─ârire. ÔÇô V. reedita.
REEDIT├ü, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica ├«ntr-o nou─â edi╚Ťie o lucrare, o oper─â etc.; a scoate o nou─â edi╚Ťie a operelor unui scriitor, a retip─âri. 2. Fig. A readuce ├«n discu╚Ťie, a pune din nou ├«n circula╚Ťie, a relua, a repeta o idee, o concep╚Ťie etc. (gre╚Öit─â). [Pr.: re-e-] ÔÇô Din fr. r├ęediter.
REEDIT├üRE, reedit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reedita ╚Öi rezultatul ei; retip─ârire. ÔÇô V. reedita.
REEDIT├ü, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica ├«ntr-o nou─â edi╚Ťie o lucrare, o oper─â etc. Editura de Stat reediteaz─â pe to╚Ťi clasicii no╚Ötri. ÔÖŽ A scoate o nou─â edi╚Ťie a operelor sau a unor opere ale unui scriitor. Vechi poe╚Ťi na╚Ťionali au fost sco╚Öi din uitare, reedita╚Ťi. SADOVEANU, E. 189. 2. Fig. A pune din nou ├«n circula╚Ťie (o idee, o concep╚Ťie etc., de obicei gre╚Öit─â); a face s─â reapar─â ceva, a relua, a repeta (├«ntr-o nou─â versiune). Din nefericire ├«ns─â, idila rural─â reedita tot pe Rodica de mucava a lui Alecsandri. SADOVEANU, E. 9. Caracteriz├«nd acum pe domnul ucis, Radu Popescu nu mai crede c─â trebuie s─â reediteze laudele f─âr─â rezerve. IORGA, L. I 187.
REEDIT├üRE, reedit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reedita ╚Öi rezultatul ei. Titlul exact este ┬źLimba ├«n circula╚Ťiune┬╗... eu am folosit-o ├«n reeditarea, sub form─â de texte alese, a lui J. Byck. GRAUR, F. L. 6.
reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză
reeditáre s. f., g.-d. art. reeditắrii; pl. reeditắri
reedit├í vb., ind. prez. 1 sg. reedit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reedite├íz─â
reeditáre s. f., pl. reeditări
REEDIT├ü vb. 1. v. republica. 2. repeta. (A ~ performan╚Ťa de anul trecut.)
REEDIT├üRE s. 1. v. republicare. 2. repetare. (~ unei performan╚Ťe.)
REEDIT├ü vb. I. tr. 1. A retip─âri, a publica o carte etc. ├«ntr-o nou─â edi╚Ťie. 2. (Fig.) A repune ├«n circula╚Ťie, a readuce ├«n discu╚Ťie (o idee, o concep╚Ťie etc.). [Cf. fr. r├ę├ęditer].
REEDIT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reedita ╚Öi rezultatul ei. [< reedita].
REED├ŹT├ü vb. tr. 1. a edita din nou, a publica ├«ntr-o nou─â edi╚Ťie; a retip─âri. 2. (fig.) a readuce ├«n discu╚Ťie. (< fr. r├ę├ęditer)
A REEDIT├ü ~├ęz tranz. 1) (lucr─âri, opere etc.) A edita din nou; a publica ├«ntr-o nou─â edi╚Ťie; a republica; a retip─âri. 2) fig. (afirma╚Ťii, idei, concep╚Ťii) A repune ├«n circula╚Ťie. [Sil. -re-e-] /<fr. r├ę├ęditer
reedit├á v. 1 a face o nou─â edi╚Ťiune a unei opere; 2. a repeta din nou un lucru.
*reedit├ęz v. tr. (re- ╚Öi editez; fr. r├ę├ęditer). Editez ─şar.
REEDITA vb. 1. a reimprima, a republica, a retip─âri. (A ~ operele cuiva.) 2. a repeta. (A ~ performan╚Ťa de anul trecut.)
REEDITARE s. 1. reimprimare, republicare, retip─ârire. (~ operelor cuiva.) 2. repetare. (~ unei performan╚Ťe.)

Reeditare dex online | sinonim

Reeditare definitie

Intrare: reedita
reedita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reeditare
reeditare substantiv feminin