Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru reechilibrare

REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Re1- + echilibra.
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Revenire la o stare de echilibru.
reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză
reechilibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. reechilibrắrii; pl. reechilibrắri
reechilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. reechilibréz, 3 sg. și pl. reechilibreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. reechilibréze
reechilibráre s. f., pl. reechilibrări
REECHILIBRÁ vb. a recumpăni.
REECHILIBRÁRE s. recumpănire.
REECHILIBRÁRE s.f. Revenire la starea de echilibru. [< re- + echilibrare].
REECHILIBRÁ vb. tr. a echilibra din nou. (< fr. rééquilibrer)
REECHILIBRA vb. a recumpăni.
REECHILIBRARE s. recumpănire.

Reechilibrare dex online | sinonim

Reechilibrare definitie

Intrare: reechilibra
reechilibra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bra
Intrare: reechilibrare
reechilibrare substantiv feminin