REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.

REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Re1- + echilibra.

REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.

REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Revenire la o stare de echilibru.

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. reechilibrắrii; pl. reechilibrắri

reechilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. reechilibréz, 3 sg. și pl. reechilibreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. reechilibréze

reechilibráre s. f., pl. reechilibrări

REECHILIBRÁ vb. a recumpăni.

REECHILIBRÁRE s. recumpănire.

REECHILIBRÁRE s.f. Revenire la starea de echilibru. [< re- + echilibrare].

REECHILIBRÁ vb. tr. a echilibra din nou. (< fr. rééquilibrer)

REECHILIBRA vb. a recumpăni.

REECHILIBRARE s. recumpănire.