reeșalonare definitie

10 definiții pentru reeșalonare

REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.
REEȘALONÁRE, reeșalonări, s. f. Acțiunea de a reeșalona. – V. reeșalona.
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind un nou termen pentru plata ei. [Pr.: re-e-] – Re1- + eșalona.
REEȘALONÁRE, reeșalonări, s. f. Acțiunea de a reeșalona. – V. reeșalona.
*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză
reeșaloná vb. (sil. -re-e-), ind. prez. 1 sg. reeșalonéz, 3 sg. și pl. reeșaloneáză
reeșalonáre s. f., g.-d. art. reeșalonării
REEȘALONÁ vb. tr. a eșalona (2) din nou o datorie (scadentă), stabilind noi termene de plată. (< re1- + eșalona)
A REEȘALONÁ ~éz tranz. (o datorie) A esalona din nou, stabilind un nou termen pentru plată. [Sil. -re-e-] /re- + a esalona
reeșaloná vb. I (fin.) A stabili noi termene pentru plata unei datorii ◊ „[...] Clubul de la Paris, care reunește principalele bănci occidentale creditoare, a acceptat reeșalonarea pe o perioadă de 10 ani a datoriei externe a Guineei Ecuatoriale.” R.l. 25 VII 85 p. 8 (din re- + eșalona)

reeșalonare dex

Intrare: reeșalona
reeșalona verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -re-e-
Intrare: reeșalonare
reeșalonare substantiv feminin