REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. (Franțuzism) Care inspiră teamă, frică; de temut. «Inspecția» aceea e a unui cunoscător redutabil. SADOVEANU, A. L. 159.

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. sg. redutábilă, pl. redutábile

REDUTÁBIL adj. puternic, tare, temut, valoros, (înv. livr.) potent. (Un adversar ~ la trântă.)

REDUTÁBIL, -Ă adj. Care inspiră teamă; de temut. [Cf. fr. redoutable].

REDUTÁBIL, -Ă adj. de temut; puternic. (< fr. redoutable)

REDUTÁBIL ~ă (~i, ~e) rar Care inspiră teamă; care te umple de frică; de temut. Un adversar ~. /<fr. redoutable

REDUTABIL adj. puternic, tare, temut, valoros, (înv. livr.) potent. (Un adversar ~ la trîntă.)