REDÚTĂ, redute, s. f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de șanțuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (Înv.) Local public de petrecere cu muzică și dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute.

REDÚTĂ, redute, s. f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de șanțuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (Înv.) Local public de petrecere cu muzică și dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute.

REDÚTĂ2, redute, s. f. (Învechit) Local public de petrecere cu muzică și dans. Mîne... va fi iluminație strălucită, serenadă cu muzică și armonie, la redută. NEGRUZZI, S. I 329.

REDÚTĂ1, redute, s. f. (Mil.; învechit) Mic fort de apărare, înconjurat de șanțuri. V. meterez. Și era prin șanț perire și văzduhul tremura, Iar dincolo, prin redută, moartea cea de veci era. COȘBUC, P. II 44. Alah! Alah! turcii răcnesc, Sărind pe noi o sută, Noi punem steagul romînesc Pe crîncena redută. ALECSANDRI, O. 241.

redútă s. f., g.-d. art. redútei; pl. redúte

redútă s. f., pl. redúte

REDÚTĂ s. (MIL.) (înv.) tabie.

REDÚTĂ s.f. Lucrare de fortificație pentru apărarea circulară. [< germ. Redoute, fr. redoute].

REDÚTĂ s. f. Lucrare de fortificație pentru apărare circulară. (< rus. redut, fr. redoute)

REDÚTĂ ~e f. înv. 1) Fortificație mică, de formă poligonală, înconjurată de șanțuri și folosită pentru apărarea circulară. 2) Local public de petrecere cu muzică și dans. /<rus. redut, fr. redoute

redută f. fort mic.

*redútă f., pl. e (fr. redoute, f., d. it. ridotta, azĭ ridotto, redută, adică „loc retras, în care te-aĭ redus”). Fort. Fort mic izolat fără redane, ci numaĭ cu zidurĭ trase în linie dreaptă.

REDUTĂ s. (MIL.) (înv.) tabie.