REDUPLICÁȚIE, reduplicații, s. f. Reduplicare. – Din fr. réduplication, lat. reduplicatio.

REDUPLICÁȚIE, reduplicații, s. f. Reduplicare. – Din fr. réduplication, lat. reduplicatio.

REDUPLICÁȚIE, reduplicații, s. f. Reduplicare.

reduplicáție (-du-pli-, -ți-e) s. f., art. reduplicáția (-ți-a), g.-d. art. reduplicáției; pl. reduplicáții, art. reduplicáțiile (-ți-i-)

reduplicáție s. f. (sil. -pli-, -ți-e), art. reduplicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. reduplicáției; pl. reduplicáții, art. reduplicáțiile (sil. -ți-i-)

REDUPLICÁȚIE s. v. reduplicare.

REDUPLICÁȚIE s.f. Reduplicare. ♦ (Lit.) Anadiploză. [Gen. -iei, var. reduplicațiune s.f. / < fr. reduplication, it. reduplicazione, lat. reduplicatio].

REDUPLICÁȚIE s. f. 1. reduplicare. 2. anadiploză. (< fr. réduplication, lat. reduplicatio)

reduplicați(un)e f. Gram. repețirea unei silabe sau litere: mur-mur.

*reduplicațiúne f. (lat. reduplicatio, -ónis). Gram. Îndoire, repetițiune de litere, de silabe saŭ de cuvinte, ca vgr. té-tana, am întins, lat. té-tigi, am atins, rom. murmur, țur-țurĭ, tur-tur-ică, bor-bor-osesc, ta-ta, ma-ma. – Și -áție și -áre.

REDUPLICAȚIE s. (FON.) reduplicare.

reduplicație (lat. reduplicatio „dublare”), sin. anadiploză.