reduplicativ definitie

8 definiții pentru reduplicativ

REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.
reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve
reduplicatív adj. m. (sil. -pli-), pl. reduplicatívi; f. sg. reduplicatívă, pl. reduplicatíve
REDUPLICATÍV, -Ă adj. Care exprimă, indică repetarea. [< fr. réduplicatif].
REDUPLICATÍV, -Ă adj. care exprimă o repetare. (< fr. réduplicatif)
reduplicativ a. care exprimă repețirea unui act: re e o particulă reduplicativă.
*reduplicatív, -ă adj. (lat. reduplicatum cu suf. -iv; fr. réduplicatif). Gram. Care arată reduplicarea (repetițiunea), ca re- în refac, repar.

reduplicativ dex

Intrare: reduplicativ
reduplicativ adjectiv
  • silabisire: -pli-