Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru reduplicare

REDUPLIC├ü, red├║plic, vb. I. Tranz. A dubla. ÔÖŽ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din r─âd─âcina unui cuv├ónt, pentru a da cuv├óntului alt─â valoare morfologic─â sau stilistic─â sau pentru a forma un cuv├ónt nou. ÔÇô Din lat. reduplicare.
REDUPLIC├üRE, reduplic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reduplica ╚Öi rezultatul ei; reduplica╚Ťie. ÔÇô V. reduplica.
REDUPLIC├ü, red├║plic, vb. I. Tranz. A dubla. ÔÖŽ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din r─âd─âcina unui cuv├ónt, pentru a da cuv├óntului alt─â valoare morfologic─â sau stilistic─â sau pentru a forma un cuv├ónt nou. ÔÇô Din lat. reduplicare.
REDUPLIC├üRE, reduplic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reduplica ╚Öi rezultatul ei; reduplica╚Ťie. ÔÇô V. reduplica.
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. (Gram.) A repeta unul sau mai multe elemente într-un cuvînt, pentru a-i da altă valoare morfologică ori stilistică sau pentru a forma un cuvînt nou.
REDUPLIC├üRE, reduplic─âri, s. f. (Gram.) Repeti╚Ťie total─â sau par╚Ťial─â a unui element sau a mai multor elemente dintr-un cuv├«nt pentru a-i da o nou─â valoare morfologic─â ori stilistic─â sau pentru a forma un cuv├«nt nou. ├Än latine╚Öte mai exist─â un num─âr de verbe care formeaz─â perfectul cu reduplicare. GRAUR, F. L. 175.
reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică
reduplicáre (-du-pli-) s. f., g.-d. art. reduplicắrii; pl. reduplicắri
reduplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. redúplic, 3 sg. și pl. redúplică
reduplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. reduplicării; pl. reduplicări
REDUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.
REDUPLIC├üRE s. (FON.) reduplica╚Ťie.
REDUPLICÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta într-un cuvânt o silabă sau o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. [P.i. redúplic. / < it. reduplicare].
REDUPLIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reduplica ╚Öi rezultatul ei; reduplica╚Ťie. ÔÖŽ Dublare, repetare. [< reduplica].
REDUPLICÁ vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat. reduplicare)
A REDUPLIC├ü red├║plic tranz. 1) rar (ac╚Ťiuni sau lucruri) A efectua a doua oar─â; a duplica din nou. 2) lingv. (foneme, silabe etc.) A repeta de dou─â ori. /<lat. reduplicare
reduplic├á v. a repeta silaba ini╚Ťial─â a verbului la unele timpuri, ├«n grece╚Öte ╚Öi latine╚Öte.
*red├║plic, a -├í v. tr. (lat. red├║plico, -├íre). Gram. ├Ändo─şesc, fac duplu, repet silaba ini╚Ťial─â a verbulu─ş la unele timpur─ş (perfect, ma─ş-mult-ca-perfect) ├«n limba greceasc─â, latin─â, sanscrit─â.
*reduplica╚Ťi├║ne f. (lat. reduplicatio, -├│nis). Gram. ├Ändoire, repeti╚Ťiune de litere, de silabe sa┼ş de cuvinte, ca vgr. t├ę-tana, am ├«ntins, lat. t├ę-tigi, am atins, rom. murmur, ╚Ťur-╚Ťur─ş, tur-tur-ic─â, bor-bor-osesc, ta-ta, ma-ma. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
reduplica vb. v. DUBLA. ÎNDOI.
REDUPLICARE s. (FON.) reduplica╚Ťie.
REDUPLIC├üRE s. f. (< reduplic├í < it., lat. reduplicare): dublare, repetare a unei silabe din r─âd─âcina unui verb, pentru a-i da alt─â valoare temporal─â. Astfel, formele d─âdui, st─âtui, d─âdeam, st─âteam, d─âdusem, st─âtusem sunt forme reduplicate, deoarece au ├«n plus o silab─â ├«n raport cu formele de infinitiv: da, sta sau cu cele de prezent indicativ: dau, stau. Cele de la imperfect ╚Öi mai mult ca perfect sunt formate prin analogie cu cele de la perfect. ├Än cazul imperfectului, r. evit─â confuzia cu prezentul (s─â se compare: d─âdeai ÔÇô dai, st─âteai ÔÇô stai, d─âdea╚Ťi ÔÇô da╚Ťi ╚Öi st─âtea╚Ťi ÔÇô sta╚Ťi).

Reduplicare dex online | sinonim

Reduplicare definitie

Intrare: reduplica
reduplica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pli-
Intrare: reduplicare
reduplicare substantiv feminin
  • silabisire: -pli-