reduplica definitie

12 definiții pentru reduplica

REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. (Gram.) A repeta unul sau mai multe elemente într-un cuvînt, pentru a-i da altă valoare morfologică ori stilistică sau pentru a forma un cuvînt nou.
reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică
reduplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. redúplic, 3 sg. și pl. redúplică
REDUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.
REDUPLICÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta într-un cuvânt o silabă sau o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. [P.i. redúplic. / < it. reduplicare].
REDUPLICÁ vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat. reduplicare)
A REDUPLICÁ redúplic tranz. 1) rar (acțiuni sau lucruri) A efectua a doua oară; a duplica din nou. 2) lingv. (foneme, silabe etc.) A repeta de două ori. /<lat. reduplicare
reduplicà v. a repeta silaba inițială a verbului la unele timpuri, în grecește și latinește.
*redúplic, a v. tr. (lat. redúplico, -áre). Gram. Îndoĭesc, fac duplu, repet silaba inițială a verbuluĭ la unele timpurĭ (perfect, maĭ-mult-ca-perfect) în limba grecească, latină, sanscrită.
reduplica vb. v. DUBLA. ÎNDOI.

reduplica dex

Intrare: reduplica
reduplica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pli-