Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru reduplica

REDUPLIC├ü, red├║plic, vb. I. Tranz. A dubla. ÔÖŽ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din r─âd─âcina unui cuv├ónt, pentru a da cuv├óntului alt─â valoare morfologic─â sau stilistic─â sau pentru a forma un cuv├ónt nou. ÔÇô Din lat. reduplicare.
REDUPLIC├ü, red├║plic, vb. I. Tranz. A dubla. ÔÖŽ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din r─âd─âcina unui cuv├ónt, pentru a da cuv├óntului alt─â valoare morfologic─â sau stilistic─â sau pentru a forma un cuv├ónt nou. ÔÇô Din lat. reduplicare.
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. (Gram.) A repeta unul sau mai multe elemente într-un cuvînt, pentru a-i da altă valoare morfologică ori stilistică sau pentru a forma un cuvînt nou.
reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică
reduplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. redúplic, 3 sg. și pl. redúplică
REDUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.
REDUPLICÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta într-un cuvânt o silabă sau o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. [P.i. redúplic. / < it. reduplicare].
REDUPLICÁ vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat. reduplicare)
A REDUPLIC├ü red├║plic tranz. 1) rar (ac╚Ťiuni sau lucruri) A efectua a doua oar─â; a duplica din nou. 2) lingv. (foneme, silabe etc.) A repeta de dou─â ori. /<lat. reduplicare
reduplic├á v. a repeta silaba ini╚Ťial─â a verbului la unele timpuri, ├«n grece╚Öte ╚Öi latine╚Öte.
*red├║plic, a -├í v. tr. (lat. red├║plico, -├íre). Gram. ├Ändo─şesc, fac duplu, repet silaba ini╚Ťial─â a verbulu─ş la unele timpur─ş (perfect, ma─ş-mult-ca-perfect) ├«n limba greceasc─â, latin─â, sanscrit─â.
reduplica vb. v. DUBLA. ÎNDOI.

Reduplica dex online | sinonim

Reduplica definitie

Intrare: reduplica
reduplica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pli-