REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. sg. redundántă, pl. redundánte

REDUNDÁNT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDUNDÁNT, -Ă adj. Referitor la redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans].

REDUNDÁNT, -Ă adj. 1. referitor la redundanță (1), care prezintă redundanță. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. (< engl. redundant, fr. redondant)

REDUNDÁNT ~tă (~ți, ~te) Care ține de redundanță; propriu redundanței. /<fr. redondant

redundant adj. v. INUTIL. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL.

REDUNDÁNT, -Ă adj. (< engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans): în sintagmele alternanță fonetică redundantă, construcție gramaticală redundantă, cuvânt redundant și formă redundantă (v.).