REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj. 1. (Despre aparate sau mecanisme; și substantivat, n.) Care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. (Despre substanțe chimice; și substantivat, m.) Care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj. (Și substantivat) 1. (Tehn.) (Aparat sau mecanism) care micșorează valoarea unei mărimi caracteristice funcționării unui sistem tehnic (turația, presiunea, tensiunea electrică etc.). 2. (Substanță chimică) care are proprietatea de a se oxida în prezența unei substanțe chimice oxidante, pe care o reduce (3).

reductór1 adj. m., pl. reductóri; f. sg. și pl. reductoáre

reductór2 (substanță) s. m., pl. reductóri

reductór3 (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductór adj. m., pl. reductóri; f. sg. și pl. reductoáre

reductór (chim.) s. m., pl. reductóri

reductór (tehn.) s. n., pl. reductoáre

REDUCTÓR s. (CHIM.) reducător.

REDUCTÓR, -OÁRE adj. Care reduce. // s.n. 1. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a reduce o viteză, o presiune etc. 2. (Chim.) Material cu afinitate mare pentru oxigen, folosit pentru reducerea substanțelor oxidante; reductant, reducător. [Cf. fr. réducteur].

REDUCTÓR, -OÁRE I. adj. care reduce. II. s. n. aparat, mecanism care reduce o mărime (presiune, turație etc.) proprie unui sistem tehnic. III. s. m. (chim.) substanță care în prezența altei substanțe cedează electroni, oxidându-se. (< fr. réducteur)

REDUCTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care reduce un oxid. /<fr. réducteur

REDUCTÓR2 ~oáre n. Aparat sau mecanism care reduce o mărime (viteză, presiune etc.) caracteristică unui sistem tehnic. /<fr. réducteur

REDUCTOR s. (CHIM.) reducător.

REDUCTOR dispozitiv utilizat pentru reducerea vitezei.