reducere definitie

2 intrări

35 definiții pentru reducere

REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.
REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție. 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitatea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce.
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.
REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție. 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitatea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce.
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. (Urmat adesea de determinări introduse prin prep. «la»,«pînă», «pînă la» etc.) 1. A face să fie mai mic, a micșora, a scădea, a diminua. Reduse coada vulpei pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, S. III 46. ♦ A micșora valoarea unei mărimi, față de o valoare de referință a ei. ♦ A micșora dimensiunile (unei hărți, ale unei piese etc.), păstrînd aceleași proporții, a reproduce la dimensiuni mai mici. Hărțile pot fi reduse la o scară mai mică. ♦ (Mat.; în expr.) A (se) reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții; a simplifica. 2. A restrînge, a limita, a mărgini. I se pare că înalță... pe femeie, reducînd-o la rolul de «marmoră de Paros». GHEREA, ST. CR. I 173. Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus. EMINESCU, O. IV 46. Mulți vor gîndi a fi ghicit sensul întîmplărilor... reducîndu-le la simple vise. id. N. 84. ◊ Expr. A reduce (pe cineva) la tăcere = a face pe cineva să nu mai zică nimic, a-l sili să tacă. Ana îl reduse la tăcere cu o singură privire. C. PETRESCU, C. V. 241. Domnul și cucoana ascultă consternați, reduși la tăcere de «logica faptelor». SEBASTIAN, T. 120. (Fig.) Bateriile inamicului au fost reduse la tăcere. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai rea (față de alta pe care a avut-o). Familiile istorice sînt... tmele reduse la condiția de clăcași. BOLINTINEANU, O. 423. 3. (Chim.) A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Franțuzism învechit) A cuceri, a subjuga, a cotropi. Petru cel Șchiop pierdu un șir de zile și de nopți fără a putea reduce o casă. HASDEU, I. V. 193. Sigmund Bator... vru țeara să-ți reducă. ALECSANDRI, P. III 253.
REDÚCERE, reduceri, s. f. Acțiunea de a (se) reduce și rezultatul ei. 1. Scădere, micșorare. Reducerea prețuluide cost. ♦ Micșorare a prețului (la ceva); rabat. Bilet cu reducere. La această marfă se face reducere. ♦ (Mat.) Micșorare a valorii unei mărimi, față de o valoare de referință a ei. ♦ (Mat.) Simplificare a unei fracții sau a unei expresii algebrice prin suprimarea factorilor comuni. ◊ (În expr.) Reducere la absurd v. absurd. 2. Restrîngere, limitare. 3. (Chim.) Scoaterea oxigenului dintr-o combinație oxigenată, cu ajutorul unui agent chimic.
redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús
redúcere s. f., g.-d. art. redúcerii; pl. redúceri
redúce vb. duce
redúcere s. f. ducere
REDÚCE vb. v. cuceri, ocupa, readuce, subjuga, supune.
REDÚCE vb. 1. v. descrește. 2. v. micșora. 3. a (se) mici, a (se) micșora, a scădea. (S-a ~ rația.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) micșora, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 7. v. împuțina. 8. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 9. a descrește, a se mici, a se micșora, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea crește.) 10. v. încetini. 11. v. atenua. 12. a micșora, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lăsa, a micșora, a scădea. (A mai ~ din preț.) 14. v. ieftini. 15. a micșora, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.) 16. v. simplifica. 17. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se restrânge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrânge, a obliga, a sili. (L-a ~ la tăcere.)
REDÚCERE s. v. readucere.
REDÚCERE s. 1. v. descreștere. 2. (MED.) reducție. (~ a unui os luxat.) 3. diminuare, micșorare, usurare. (~ încărcăturii unei nave.) 4. v. pierdere. 5. v. scurtare. 6. v. prescurtare. 7. descreștere, diminuare, împuținare, micșorare, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 8. descreștere, micșorare, scădere, scurtare. (~ zilei, în timpul toamnei.) 9. v. micșorare. 10. v. atenuare. 11. v. ieftinire. 12. v. micșorare. 13. v. rabat. 14. v. simplificare. 15. v. limitare.
A (se) reduce ≠ a (se) mări, a spori
A reduce ≠ a adăuga, a amplifica, a spori
Reducere ≠ amplificare, mărire, sporire
REDÚCE vb. III. tr. 1. A micșora, a scădea. ♦ A simplifica o fracție sau o expresie algebrică. 2. A restrânge, a limita. 3. (Chim.) A elimina oxigenul dintr-o combinație. 4. A duce pe cineva sau ceva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai rea. [P.i. redúc. / < lat. reducere, cf. fr. réduire].
REDÚCERE s.f. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare (a prețurilor). ♦ (Med.) Reducție (2). ♦ (Log.) Procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. ♦ Reducere la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecințe absurde. [< reduce].
REDÚCE vb. I. tr. 1. a micșora, a diminua, a scădea. 2. (mat., chim.) a efectua o reducere. 3. a restrânge, a limita. 4. a aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai rea. ♦ (fam.) a ~ la tăcere = a face pe cineva să nu mai poată spune nimic. II. refl. a se restrânge, a se limita (la). (< lat. reducere, fr. réduire)
REDÚCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) reduce. 2. (mat.) simplificare pe bază de calcul a unei (in)egalități. 3. reacție în care un atom sau un ion câștigă electroni: scădere a stării de oxidație a unei substanțe ionice. 4. (log.) procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. ♦ ~ la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecințe absurde. 5. (med.) reducție (4). (< reduce)
redúce (redúc, ús), vb. – A diminua. Fr. réduire adaptat la conjug. lui a duce.
A REDÚCE redúc tranz. 1) A face să se reducă; a împuțina; a scădea; a micșora; a diminua; a descrește. ◊ ~ la tăcere a face să nu spună nimic. 2) mat. (fracții sau expresii algebrice) A micșora printr-un divizor comun; a simplifica. 3) A elibera din serviciu în urma micșorării statelor de funcțiune. 4) chim. (oxigenul) A elimina dintr-o combinație, dintr-o substanță cu ajutorul unui agent chimic. /<lat. reducere, fr. réduire
A SE REDÚCE se redúce intranz. 1) A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a se împuțina; a scădea; a descrește; a se diminua. 2) A avea drept esență; a se rezuma. /<lat. reducere, fr. réduire
REDÚCERE ~i f. 1) v. A REDUCE și A SE REDUCE. 2) Operație chirurgicală care are drept scop de a pune la loc un os luxat sau un organ deplasat. 3) Operație logică prin care se verifică corectitudinea concluziei silogistice. ◊ ~ la absurd metodă de demonstrare a adevărului unei teze prin dovedirea că teza contrară este falsă. /v. a se reduce
reduce v. 1. a micșora, a scădea: a reduce cheltuielile; 2. a reproduce sau copia în mic: a reduce un desen, o statuă; 3. a transforma: a reduce grâul în făină; 4. a schimba o cantitate într’alta echivalentă: a reduce o fracțiune la cea mai simplă expresiune; 5. a supune: vru țara să-ți reducă AL.
*redúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. redúcere; fr. reduire. V. duc și arăduc). Micșorez, scad: a reduce cheltuelile, prețurile, efectivu, pretențiunile. Reproduc orĭ copiez în mic; a reduce un desemn, o statuă. Prefac, transform (în ceva maĭ mic): a reduce grîu în făină, Traĭan a redus Dacia în provincie romană, incendiu l-a redus la mizerie, a reduce niște fracțiunĭ la acelașĭ numitor (Aritm.). Micșorez, înfrîng, înving moralmente: pe el nu-l reduce nimenĭ. Chir. Pun la loc un os luxat: a reduce o luxațiune. Chim. Separ metalu de oxid. V. refl. Îmĭ micșorez luxu, trăĭesc maĭ cumpătat.
*reducțiúne f. (lat. reductio, -ónis. V. deducțiúne). Acțiunea de a reduce: reducțiunea Daciiĭ în provincie romană. Lucru redus: acest desemn e o reducțiune. – Ob. redúcere.
reduce vb. v. CUCERI. OCUPA. READUCE. SUBJUGA. SUPUNE.
REDUCE vb. 1. a descrește, a se micșora, a scădea, (pop. fig.) a se pișca. (Luna s-a ~.) 2. a (se) diminua, a (se) micșora, a (se.) ușura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. a (se) mici, a (se) micșora, a scădea. (S-a ~ rația.) 4. a micșora, a prescurta, a scurta. (Mai ~ din text.) 5. a concentra, a prescurta, a rezuma, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 6. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) micșora, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 7. a se împuțina, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.) 8. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 9. a descrește, a se mici, a se micșora, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea crește.) 10. a încetini, a micșora. (~ viteza unui vehicul.) 11. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 12. a micșora, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lăsa, a micșora, a scădea. (A mai ~ din preț.) 14. a (se) ieftini, a (se) micșora, a scădea. (S-au ~ prețurile la...) 15. a micșora, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.) 16. (MAT.) a simplifica, (înv.) a reduțirui, a scurta. (A ~ o fracție.) 17. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se restrînge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. a se limita, a se mărgini, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se ~ doar la...) 19. a constrînge, a obliga, a sili. (L-a ~ la tăcere.)
reducere s. v. READUCERE.
REDUCERE s. 1. descreștere, micșorare, scădere. (~ a dimensiunii, a suprafeței unui corp.) 2. (MED.) reducție. (~ a unui os luxat.) 3. diminuare, micșorare, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 4. pierdere, scăzămînt. (~ în greutate.) 5. micșorare, prescurtare, scurtare. (~ unui text.) 6. concentrare, prescurtare, rezumare, scurtare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 7. descreștere, diminuare, împuținare, micșorare, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 8. descreștere, micșorare, scădere, scurtare. (~ zilei, in timpul toamnei.) 9. încetinire, micșorare. (~ vitezei unui vehicul.) 10. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 11. ieftinire, micșorare, scădere. (~ prețurilor.) 12. micșorare, scăzămînt. (O ~ la impozite.) 13. rabat, scăzămînt. (A face o ~ la prețul unei mărfi.) 14. (MAT.) reducție, simplificare, (înv.) simplificație. (~ unei fracții.) 15. limitare, mărginire, restrîngere, rezumare. (~ cuiva la strictul necesar.)
REDUCERE. Subst. Reducere, reducție, scădere, scăzămînt, micșorare, descreștere, diminuare, împuținare; limitare, restrîngere, strîmtare, îngustare, mărginire; scurtare, prescurtare, abreviație, abreviere; comprimare, concentrare, condensare, Rezumat. Adj. Redus, scăzut, micșorat, diminuat, împuținat; limitat, restrîns, îngustat, mărginit; prescurtat, abreviat; condensat, comprimat, concentrat. Descrescător. Reductibil. Vb. A (se) reduce, a scădea, a (se) micșora, a descrește, a (se) diminua, a se împuțina; a (se) limita, a (se) strînge, a restrînge, a (se) strimta, a (se) îngusta, a (se) mărgini; a scurta, a prescurta, a abrevia; a condensa, a comprima, a concentra. A rezuma. Adv. În scădere, pe scăzute, în descreștere; pe scurt, în rezumat. V. îngustime, micime, scurtime.
REDUCEREA MOTORULUI micșorarea turației motorului în faza de aterizare sau pentru a înlesni lansarea parașutiștilor din aeronavă fără a se dezechilibra la părăsirea acesteia.
a se reduce la sentiment expr. (prst.) a refuza banii unui client; a reduce tariful.

reducere dex

Intrare: reduce
reduce verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: reducere
reducere substantiv feminin