reducător definitie

8 definiții pentru reducător

REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.
reducătór s. m., pl. reducătóri
REDUCĂTÓR s. (CHIM.) reductor.
REDUCĂTÓR s.n. Reductor (2). [< reduc(e) + -(ă)tor].
REDUCĂTÓR ~i m. chim. Substanță care într-o reacție cedează unul sau mai mulți electroni, oxidându-se. / a reduce + suf. ~ător
REDUCĂTOR s. (CHIM.) reductor.
REDUCĂTÓR (< reduce) s. m. 1. Substanță chimică care în reacția de oxidoreducere cedează electroni, oxidându-se; reductor (3). 2. (BIOL.) Descompunător; organism (îndeosebi bacterie sau ciupercă) care își obține energia necesară prin descompunerea chimică a materiei organice moarte. Au un rol important în cadrul circuitului materiei în ecosistemele naturale.

reducător dex

Intrare: reducător (adj.)
reducător adjectiv
Intrare: reducător (s.m.)
reducător substantiv masculin