redobândire definitie

17 definiții pentru redobândire

REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Re1- + dobândi.
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.
REDOBÎNDÍ, redobîndesc, vb. IV. Tranz. A obține, a dobîndi din nou (un lucru, o situație, o stare etc.); a recîștiga. Primarul, ca să-și redobîndească autoritatea, răcni mînios. REBREANU, R. I 235. Sănătatea mea s-a dus cu totul și nu crez să o mai redobîndesc. BĂLCESCU, la GHICA, A. 600.
REDOBÎNDÍRE, redobîndiri, s. f. Acțiunea de a redobîndi și rezultatul ei; obținere din nou, recîștigare.
redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă
redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri
redobândí vb. dobândi
redobândíre s. f. dobândire
REDOBÂNDÍ vb. v. recăpăta.
REDOBÂNDÍRE s. v. recăpătare.
A REDOBÂNDÍ ~ésc tranz. A dobândi din nou; a recâștiga; a recupera; a recăpăta. /re- + a dobândi
redobândì v. a recăpăta.
*redobîndésc v. tr. (re- și dobîndesc). Recapăt, recuperez.
REDOBÎNDI vb. a recăpăta, a recîștiga, a recupera. (Și-a ~ forțele pierdute.)
REDOBÎNDIRE s. recăpătare, recîștigare, recuperare. (~ forțelor pierdute.)

redobândire dex

Intrare: redobândi
redobândi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: redobândire
redobândire substantiv feminin