Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru redob├óndire

REDOB├éND├Ź, redob├óndesc, vb. IV. Tranz. A dob├óndi, a ob╚Ťine din nou un lucru pierdut, o situa╚Ťie, o stare etc.; a rec├ó╚Ötiga. ÔÇô Pref. re- + dob├óndi.
REDOB├éND├ŹRE, redob├óndiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a redob├óndi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. redob├óndi.
REDOB├éND├Ź, redob├óndesc, vb. IV. Tranz. A dob├óndi, a ob╚Ťine din nou un lucru pierdut, o situa╚Ťie, o stare etc.; a rec├ó╚Ötiga. ÔÇô Re1- + dob├óndi.
REDOB├éND├ŹRE, redob├óndiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a redob├óndi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. redob├óndi.
REDOB├ÄND├Ź, redob├«ndesc, vb. IV. Tranz. A ob╚Ťine, a dob├«ndi din nou (un lucru, o situa╚Ťie, o stare etc.); a rec├«╚Ötiga. Primarul, ca s─â-╚Öi redob├«ndeasc─â autoritatea, r─âcni m├«nios. REBREANU, R. I 235. S─ân─âtatea mea s-a dus cu totul ╚Öi nu crez s─â o mai redob├«ndesc. B─éLCESCU, la GHICA, A. 600.
REDOB├ÄND├ŹRE, redob├«ndiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a redob├«ndi ╚Öi rezultatul ei; ob╚Ťinere din nou, rec├«╚Ötigare.
redob├ónd├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. redob├ónd├ęsc, imperf. 3 sg. redob├ónde├í; conj. prez. 3 s─â redob├ónde├ísc─â
redob├ónd├şre s. f., g.-d. art. redob├ónd├şrii; pl. redob├ónd├şri
redob├ónd├ş vb. dob├óndi
redob├ónd├şre s. f. dob├óndire
REDOB├éND├Ź vb. v. rec─âp─âta.
REDOB├éND├ŹRE s. v. rec─âp─âtare.
A REDOB├éND├Ź ~├ęsc tranz. A dob├óndi din nou; a rec├ó╚Ötiga; a recupera; a rec─âp─âta. /re- + a dob├óndi
redob├ónd├Č v. a rec─âp─âta.
*redob├«nd├ęsc v. tr. (re- ╚Öi dob├«ndesc). Recap─ât, recuperez.
REDOB├ÄNDI vb. a rec─âp─âta, a rec├«╚Ötiga, a recupera. (╚śi-a ~ for╚Ťele pierdute.)
REDOB├ÄNDIRE s. rec─âp─âtare, rec├«╚Ötigare, recuperare. (~ for╚Ťelor pierdute.)

Redobândire dex online | sinonim

Redobândire definitie

Intrare: redobândi
redobândi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: redobândire
redobândire substantiv feminin