rediu definitie

10 definiții pentru rediu

RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s. n.] – Et. nec.
RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s. n.] – Et. nec.
RÉDIU, rediuri, s. n. (Regional) Pădure mică și tînără; pădurice, rediș. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, E. 94. În rediuri și grădini, Pintre razele de stele zboară roiuri de lumini. ALECSANDRI, P. II 152. Unde sînt rediurile umbroase? NEGRUZZI, S. I 95. Și cu roibul se lăsa Deasupra Copoului, Colea-n rediul Breazului. ALECSANDRI, P. P. 88. – Variantă: rắdiu (ALECSANDRI, T. 1441, NEGRUZZI, S. I 194, ȘEZ. IV 225) s. n.
rédiu (reg.) [diu pron. diu] s. n., art. rédiul; pl. rédiuri
rédiu s. n. [-diu. pron. -diu], art. rédiul; pl. rédiuri
RÉDIU s. v. dumbravă.
rédiu (-ii), s. n. – Pădurice, crîng. – Var. răd(iu), redie, rediș, rădiac. Sl. rĕdy „în întuneric” (Tiktin), cf. desiș, sp. fosca. Der. din mag. rét, cf. rît (Scriban) pare mai puțin sigură.
RÉDIU ~ri n. rar Pădure mică și tânără. /Orig. nec.
rediu s. v. DUMBRAVĂ.
REDIU 1. Com. în jud. Galați, situată în C. Covurlui, pe râul Suha; 3.889 loc. (2005). Până la 1 ian. 1965, satul și com. R. s-au numit Oasele. 2. Com. în jud. Iași, situată în SE C. Jijiei, pe râul Valea Lupului; 3.710 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul R.). Pe terit. satului R., menționat documentar în 1472, au fost descoperite fragmente de vase ceramice datând de la sfârșitul celei de-a doua Epoci a fierului (La Tène), precum și vestigiile unor așezări din sec. 4 și din sec. 17-18. În satul R. se află biserica Sf. Grigore (sec. 19, renovată în 1930). Până la 17 febr. 1968, satul și com. R. s-au numit Rediu-Tătar. 3. Com. în jud. Neamț, situată în depr. Cracău-Bistrița, pe dr. văii Bistriței; 5.338 loc. (2005). Bisericile Sfinții Voievozi (sec. 19) și Adormirea Maicii Domnului (ante 1809, reconstruită în anii 1820-1824), în satele R. și Bețești; biserica de lemn Buna Vestire (sec. 19), în satul Poloboc.

rediu dex

Intrare: rediu (pl. -ri)
rediu pl. -ri substantiv neutru
  • pronunție: -diu. pr. -dĭu
Intrare: rediu (pl. -ii)
rediu pl. -ii