REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

REDISCUTÁRE, rediscutări, s. f. Acțiunea de a rediscuta și rezultatul ei. – V. rediscuta.

REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

REDISCUTÁRE, rediscutări, s. f. Acțiunea de a rediscuta și rezultatul ei. – V. rediscuta.

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutá vb., ind. prez. 1 sg. rediscút, 3 sg. și pl. rediscútă

rediscutáre s. f., g.-d. art. rediscutării; pl. rediscutări

REDISCUTÁ vb. I. tr. A relua o discuție. [P.i. rediscút. / cf. fr. rediscuter].

REDISCUTÁRE s.f. Acțiunea de a rediscuta și rezultatul ei. [< rediscuta].

REDISCUTÁ vb. tr. a relua o discuție. (< fr. rediscuter)

A REDISCUTÁ rediscút tranz. A discuta din nou. /re- + a discuta