redingotă definitie

12 definiții pentru redingotă

REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească de ceremonie (de culoare neagră), cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi. – Din fr. redingote.
REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească de ceremonie (de culoare neagră), cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi. – Din fr. redingote.
REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească, de obicei de culoare neagră, cu poalele lungi și încheiată cu două rînduri de nasturi. Umbla c-o redingotă roșcată, care de-abia îi ajungea pînă la mijloc, căci el era nalt, lung și slab. SADOVEANU, O. II 61. Apucase pe director de gulerul redingotei... zguduindu-l. DELAVRANCEA, S. 159.
redingótă s. f., g.-d. art. redingótei; pl. redingóte
redingótă s. f., pl. redingóte
REDINGÓTĂ s. (înv.) gheroc. (Poartă ~ și joben.)
REDINGÓTĂ s.f. Haină bărbătească de ceremonie, cu poalele lungi. [< fr. redingote, cf. engl. riding – de călărie, coat – haină].
REDINGÓTĂ s. f. 1. haină bărbătească de ceremonie (neagră), cu poalele lungi. 2. mantou de damă rotunjit la talie. (< fr. redingote)
REDINGÓTĂ ~e f. Haină bărbătească de ceremonie, lungă până la genunchi, ajustată în talie și prevăzută cu două rânduri de nasturi. /<fr. redingote
redingotă f. haină bărbătească cu pulpane lungi.
*redingótă f., pl. e (fr. redingote, d. engl. riding-coat, d. to ride, a călări [germ. reiten. V. falaĭtar, rădvan] și coat, haĭnă [V. cotilion]). Haĭnă bărbătească croită pe talie și lungă pînă pe la genunchĭ, (e o haĭnă de solemnitățĭ, de vizită, de plimbare și se poartă, cînd e frig, pe supt pardesiŭ orĭ palton), o haĭnă femeĭască care acopere rochia și are coadă cam ca fracu.
REDINGO s. (înv.) gheroc. (Poartă ~ și joben.)

redingotă dex

Intrare: redingotă
redingotă substantiv feminin