REDIJÁ, redijez, vb. I. Tranz. (Franțuzism învechit) A redacta. Găsirăm mijlocul a redija o protestație și a o trimite la Constantinopol. BOLINTINEANU, O. 266. Trebile cu vechea formă nu cerc nici o-mpiedicare, Ș-un ofis redijat bine c-o lege-n prescurtare. ALEXANDRESCU, M. 172. – Variantă: (învechit) redíge (GHICA, A. 629) vb. III.