REDIBIȚIÚNE s.f. v. redibiție.

redibițiune f. Jur. anularea unei vânzări când lucrul cumpărat e defectuos.

*redibițiúne f. (lat. redhibítio, -ónis, d. redhibére, a avea ĭar dîndu-ți-se înapoĭ ceva vîndut. V. prohibițiune). Jur. Anularea uneĭ vînzărĭ din cauza defectelor ascunse ale lucruluĭ vîndut.