redhibitoriu definitie

6 definiții pentru redhibitoriu

REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.
redhibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitórii
redhibitóriu adj. m. [-ria pron. -riu], f. redhibitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. redhibitórii
REDHIBITÓRIU, -IE adj. v. redibitoriu.
REDHIBITÓRIU, -IE adj. care face să se anuleze o vânzare. (< lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire)

redhibitoriu dex

Intrare: redhibitoriu
redhibitoriu adjectiv
  • pronunție: -riu pr. -rĭu