redhibițiune definitie

6 definiții pentru redhibițiune

REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.
REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.
redhibițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni
redhibițiúne s. f. (sil. -ți-u-). g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni
REDHIBIȚIÚNE s.f. v. redibiție.
REDHIBIȚIÚNE s. f. anulare a unei vânzări când obiectul care se vinde are un viciu. (< lat. redhibitio, fr. rédhibition)

redhibițiune dex

Intrare: redhibițiune
redhibițiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-