redescoperire definitie

17 definiții pentru redescoperire

REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.
REDESCOPERÍRE, redescoperiri, s. f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. – V. redescoperi.
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Re1- + descoperi.
REDESCOPERÍRE, redescoperiri, s. f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. – V. redescoperi.
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou, a afla, a regăsi. Omul uită un adevăr, îl caută din nou. Îl redescoperă. C. PETRESCU, Î. II 57.
redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere
redescoperíre s. f., g.-d. art. redescoperírii; pl. redescoperíri
redescoperí vb. v. descoperi
redescoperíre s. f. descoperire
REDESCOPERÍ vb. v. regăsi.
REDESCOPERÍRE s. v. regăsire.
REDESCOPERÍ vb. IV. tr. A descoperi din nou. [P.i. redescópăr. / < re- + descoperi].
REDESCOPERÍRE s.f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. [< redescoperi].
REDESCOPERÍ vb. tr. a descoperi din nou. (< re1- + descoperi)
A REDESCOPERÍ redescópăr tranz. A descoperi din nou; a regăsi. /re- + a descoperi
REDESCOPERI vb. a reafla, a regăsi. (A ~ un lucru pierdut.)
REDESCOPERIRE s. reaflare, regăsire. (~ unui lucru pierdut.)

redescoperire dex

Intrare: redescoperi
redescoperi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: redescoperire
redescoperire substantiv feminin