REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei. – V. redeștepta.

REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Re1- + deștepta.

REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei. – V. redeștepta.

REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Refl. A se deștepta, a se trezi din nou, a-și veni în fire, a reveni la viață. Mă redeștept curînd același și-n mine nu se face calm. MACEDONSKI, O. I 98. ♦ A se stîrni, a se reaprinde, a reîncepe, a izbucni din nou. Toată scîrba și ura se redeșteptaseră mai crude. C. PETRESCU, Î. II 227. 2. Tranz. A aduce aminte, a aminti, a evoca. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptînd în față-mi trecutele nimicuri. EMINESCU, O. I 107.

REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei; reînviere, trezire (din lîncezeală, din amorțeală). Dîndu-și seama de rolul burgheziei muntene și redeșteptarea națională... Odobescu are cuvinte de laudă. IBRĂILEANU, SP. CR. 216. Rolla a avut o mare influență asupra societății Iașului... dînd mîna cu toți tinerii din acea epocă pentru introducerea marelor reforme sociale și, mai cu seamă, pentru redeșteptarea simțului de demnitate personală. ALECSANDRI, S. 97.

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptáre s. f., g.-d. art. redeșteptắrii; pl. redeșteptắri

redeșteptá vb., ind. prez. 1 sg. redeștépt, 3 sg. și pl. redeșteáptă; conj. prez. 3 sg. și pl. redeștépte

redeșteptáre s. f. deșteptare

REDEȘTEPTÁ vb. 1. v. evoca. 2. v. aminti.

REDEȘTEPTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) deștepta din nou, a readuce sau a-și reveni în fire. ♦ (Fig.) A izbucni, a (se) trezi din nou. 2. tr. A aminti, a evoca. [P.i. redeștépt. / după fr. réveiller].

REDEȘTEPTÁRE s.f. Acțiunea de a redeștepta și rezultatul ei; trezire din nou, reînviere. [< redeștepta].

REDEȘTEPTÁ vb. I. tr., refl. a (se) deștepta din nou, a readuce (în simțiri), a-și reveni în fire. ◊ (fig.) a (se) stârni din nou, a reizbucni. II. tr. a reaminti, a evoca. (după fr. réveiller)

A REDEȘTEPTÁ redeștépt tranz. 1) A deștepta din nou. * ~ în memorie a readuce în minte întâmplări din trecut; a aminti; a evoca. 2) A face să se redeștepte. /re- + a deștepta

A SE REDEȘTEPTÁ mă redeștépt intranz. A se deștepta din nou. /re- + a se deștepta

REDEȘTEPTA vb. 1. a chema, a evoca, a reaminti, a rechema. (A ~ ceva în memorie.) 2. a aminti, a evoca. (I-am ~ vremurile de atunci.)