REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

REDÁRE, redări, s. f. Acțiunea de a reda și rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. – V. reda.

REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Re1- + da (după fr. redonner).

REDÁRE, redări, s. f. Acțiunea de a reda și rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. – V. reda.

REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou (cuiva) un lucru, o situație etc. pe care le-a mai avut; a restitui. Voi reda bietei Olimpia libertatea ei. CĂLINESCU, E. O. I 99. Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de părere de rău. EMINESCU, O. I 212. De picioare-l descurcați, De mîini îl dezlegați, Puterea să i-o redați. TEODORESCU, P. P. 383. 2. Fig. A exprima (un fapt, un sentiment etc.) prin viu grai, prin scris sau prin mijloace artistice; a reproduce. Poeții au reușit să redea sentimentele cele mai scumpe poporului. BENIUC, P. 84.

REDÁRE, redări, s. f. 1. Acțiunea de a reda și rezultatul ei; restituire. Redarea libertății. 2. Fig. Descriere, exprimare, reproducere a unui fapt, a unui sentiment etc. Eminamente obiectiv și impersonal în redarea dragostei. GHEREA, ST. CR. III 280.

REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. A da2 din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Din re- + da (dupa fr. redonner).

!redá1 (a ~) (a da din nou) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redădeá, m.m.c.p. 1 sg. redădúsem, 1 pl. redădúserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redá2 (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redáre s. f., g.-d. art. redắrii; pl. redắri

redá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, imperf. 3 sg. redá; conj. prez. 3 sg. și pl. redeá

redáre s. f. dare

REDÁ vb. 1. v. înapoia. 2. v. reproduce. 3. v. reprezenta. 4. v. descrie. 5. a exprima, a înfățișa, a reprezenta, (fig.) a traduce. (Cartea ~ zbuciumul autorului.)

REDÁRE s. 1. v. înapoiere. 2. v. reproducere. 3. v. reprezentare. 4. v. descriere.

REDÁ vb. I. tr. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație; a restitui. 2. (Fig.) A reprezenta, a exprima, a reproduce. [P.i. redáu. [< re- + da, după fr. redonner].

REDÁRE s.f. Acțiunea de a reda și rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. [< reda].

REDÁ vb. tr. 1. a da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. (fig.) a exprima ceva prin diverse mijloace artistice, a descrie; a reproduce. (după fr. redonner)

A REDÁ redáu tranz. 1) (un obiect oarecare) A da din nou; a restitui; a înapoia; a întoarce. 2) fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alt mijloc (artistic); a zugrăvi; a exprima; a reflecta. Cartea redă zbuciumul autorului. /re- + a da

redà v. 1. a da iar; 2. a reproduce: această copie redă bine originalul; 3. a traduce: a reda o cugetare într’un mod literar.

*redáŭ, a -dá v. tr. (re- și daŭ, după fr. rendre și redonner. – Se conj. ca daŭ). Daŭ înapoĭ, daŭ ĭar: odihna ĭ-a redat sănătatea. Reproduc, exprim: această copie redă exact originalu. Traduc: această ideĭe e redată exact în text.

REDA vb. 1. a înapoia, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 2. a cita, a reproduce. (Îi ~ întocmai vorbele.) 3. a arăta, a înfățișa, a reprezenta. (Ce ~ acest tablou?) 4. a descrie, a expune, a înfățișa, a prezenta, a zugrăvi, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (A ~ într-o nuvelă viața de la țară.) 5. a exprima, a înfățișa, a reprezenta, (fig.) a traduce. (Cartea ~ zbuciumul autorului.)

REDARE s. 1. înapoiere, restituire. (~ bunurilor luate cuiva.) 2. citare, reproducere. (~ întocmai a vorbelor cuiva.) 3. arătare, înfățișare, reprezentare. (~ unui grup de muncitori, într-un tablou.) 4. descriere, expunere, înfățișare, prezentare, zugrăvire, (rar) descripție, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ stărilor de lucruri, într-un roman.)